Eugen Revenco: Rusia Acum Încearcă să Repare Consecințele Războiului în Caucaz. Radio Europa Liberă. Transcris APE.

100

Cum ați auzit și la știri, ieri la Moscova, președintele Dmitrii Medvedev a fost gazda unei reuniuni cu președintele Armeniei, Serge Sarkisean, și cel al Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, pe tema conflictului din Nagorno-Karabah, o enclavă armeană din Azerbaidjan. Nagorno-Karabah a fost motivul unui război între cele două foste republici sovietice la sfârșitul anilor 80. Iar la începutul anilor 90 Nagorno-Karabah s-a despărțit de Azerbaidjan. Peste 30 de mii de persoane și-au pierdut viața în luptele care au precedat ruptura de Baku, iar aproape un milion de oameni au fost ulterior forțați să se refugieze. În ajunul discuțiilor de la Moscova,ministrul armean de externe declara că s-a ajuns într-un punct de răscruce în negocierile privind Nagorno-Karabah, iar după întrevederea de ieri cei trei președinți au lansat o declarație comuna prin care au anunțat ca vor intensifica eforturile pentru rezolvarea acestui conflict.

Vom mai adăuga că la sfârșitul săptămânii trecute la Moscova s-au aflat și liderul administrației de la Tiraspol, Igor Smirnov și șeful departamentului transnistrean de externe, Vladimir Iastrebceac, care au discutat împreuna cu liderul de le Kremlin o posibilă întâlnire cu președintele moldovean, Vladimir Voronin. Va reuși sau nu Moscova să-i așeze la masa negocierilor pe liderii din Transnistria și președintele Voronin e una din întrebările pe care i le vom adresa în această dimineața analistului politic, Eugen Revenco, de la Asociația pentru Politică Externă.

Domnule Revenco, vă pare întâmplătoare această sincronizare a întâlnirii mediate de Medvedev cu președinții armean și azer și vizitei la Moscova a lui Smirnov si Iastrebceac?

E.R.: Conflictul transnistrean și cel din Nagorno-Karabah au o dinamică, o istorie nițel diferită. Vizita la Moscova a președinților din Armenia și Azerbaidjan sigur că este un lucru bun, pentru că oricum apropie, cel puțin, cele doua capitale. O discuție între ele este binevenită. Nu cred că trebuie să facem o legătură strânsă între Karabah și Transnistria, pentru că originea și sursa problemelor sunt diferite, mai ales că este și un element – cât n-ar fi de cinic, dar la sfârșit de an se aprobă bugetul. În acest buget, în contextul crizei financiare, transnistrenii probabil că speră mai mult la o susținere directă din partea bugetului Federației Ruse, așa cum au făcut-o tradițional.

Domnule Revenco, dar de ce ar fi diferită, pentru ca toate își au originea undeva in perioada sovietică, toate aceste conflicte,în fond?

E.R.: Este adevărat, dar natura conflictului, chiar dacă este inspirat de Moscova, chiar dacă au fost susținute și sunt susținute ambele de Moscova, în Moldova nu este decât un conflict politic. Punct. Atunci când în Nagorno-Karabah este și acest element etnic, care complică foarte mult lucrurile.

Dar are vreo sansa, daca nu în Transnistria, Moscova să rezolve, de exemplu, conflictul din Nagorno-Karabah?

E.R.: Moscova are toate pârghiile și posibilitățile să rezolve toate conflictele așa cum își dorește ea, dacă o dorește. În Moldova nu există premize serioase pentru Moscova, ca să soluționeze problema, în așa fel încât Moldova să redevină un stat independent. Pentru Moscova soluționarea conflictului transnistrean astăzi ar trebui să fie cu prețul suveranității Republicii Moldova, cel puțin de a o priva de libertatea de a merge liber, repede, înainte.

Si Nagorno-Karabah?

E.R.: In Nagornii-Karabah este mult mai delicată situația decât la noi. Dacă se va reuși, deși după evenimentele din Georgia este foarte puțin probabil ca Rusia să dovedească capacități de soluționare rapidă a unui conflict care ar fi comod și ar restabili încrederea între aceste doua țări. Nu este Moscova acum gata să soluționeze, este mai mult o reacție la niște inițiative anterioare care au venit din partea Turciei, care au încercat…

Vreți sa spuneți ca Moscova mimează oarecum intenția de a soluționa aceste conflicte?

E.R.: Moscova nu a dat probe serioase decât in Osetia, cum poate sa rezolve astăzi conflictele -doar prin forță militară. Eu nu cred acum, că Rusia este dispusă după o invazie. Rusia acum încearcă să repare consecințele războiului în Caucaz, nu mai mult, dar nu cred că o să ajungă până la soluționarea adecvată a unui conflict, dându-le acestor două țări libertatea de a merge înainte singure.

Și atunci de ce se insistă atât de mult?

E.R.: Au mai fost declarații din partea Moscovei, ei nu încearcă decât să-i țină în preajma lor. Nu văd de unde ar lua Rusia acum această deschidere de a da impulsuri pentru soluționare. Rusia acum nu face decât să repare consecințele războiului din Caucaz.

Adică peticește cumva ce-a dres acum câteva luni, în august, în Georgia?

E.R.: Absolut, absolut. Rusia încearcă să facă o mică diferență, dar este numai o…

Să arate ca poate și altfel?

E.R.: Ca să arate că poate și altfel trebuie să soluționeze conflictele. Rusia însă nu este acum dispusă să soluționeze toate conflictele, pe care le-a creat cu 18 ani în urmă, în țările post-sovietice.