Perspectivele Cooperării Regionale în Bazinul Mării Negre. „Punct și de la capăt”. Radio Europa Liberă. Transcris APE.

417

Vasile Botnaru: Doamnelor și Domnilor, bine v-am găsit. La microfon e Vasile Botnaru, moderatorul și prezentatorul emisiunii duminicale „Punct și de la capăt”. Tema emisiunii de astăzi am preluat-o de pe agenda unei dezbateri publice, organizate de Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale „Viitorul”, în cooperare cu Fundația Friedrich Ebert, dezbatere care și-a propus să răspundă la următoarea întrebare: „Este oare regiunea Mării Negre un câmp minat pentru securitatea țărilor riverane sau o punte de cooperare?”.

Mi s-a părut foarte ofertantă această abordare și am decis să transfer discuția în studioul Europei Libere cu tot cu organizatori și moderatori ai conferinței internaționale, care și-a ținut lucrările la Chișinău, în ziua de vineri, 21 noiembrie, astfel încât, de fapt, să smântânim oalele, adică să trecem în revistă o parte din concluziile dezbaterilor la care au participat experți din opt țări din spațiul pontic.

Așadar, în studioul Europei Libere i-am invitat pe Igor Munteanu, directorul executiv de la IDIS „Viitorul”, Ana Mihailov, reprezentantul oficial al Fundației Friedrich Ebert și pe Victor Chirilă, care a reprezentat la conferință Asociația de Politică Externă. Și mai avem părerea fostului premier român, Petre Roman, la subiectul emisiunii, opinie decupată dintr-un interviu pe care ni l-a acordat Petre Roman, telefonic, aflându-se într-un periplu electoral în câteva țări europene. Profitând de ocazie, l-am întrebat pe fostul premier român și despre alte lucruri sau mai exact, întâi de toate, despre subiectele predilecte ale campaniei electorale, pe care o desfășoară potențialii reprezentanți ai românilor din Republica Moldova în Parlamentul de la București, înainte de scrutinul din 30 noiembrie. Ce a spus Petre Roman veți afla din programele noastre cotidiene. Astăzi ne vom limita însă la spațiul pontic.

Așadar, astăzi, în studioul Europei Libere se află Igor Munteanu, directorul executiv de la IDIS „Viitorul”, Ana Mihailov, reprezentantul de la Chișinău al Fundației Friedrich Ebert și Victor Chirilă, expert la Asociația de Politică Externă. Și vom trece în revistă concluziile formulate în cadrul unei conferințe internaționale, organizate de IDIS „Viitorul”, care a anunțat în titlul generic următoarea întrebare: „Regiunea Mării Negre și un câmp minat pentru securitatea țărilor riverane, sau o punte de cooperare?” Mai întâi să auzim părerea fostului premier, dar și ministru de externe și președinte al senatului româniei, Petre Roman, pe care l-am întrebat ce atuuri ar avea România pentru a prelua, așa cum și-au propus autoritățile de la București, poziția de lider în spațiul pontic.

Petre Roman: „România trebuie să-și valorifice în primul rând pentru ea o strategie la Marea Neagră. Într-adevăr, există anumite atuuri ale României în această zonă, pentru că România este țară membră a Uniunii Europene și țară membră a NATO. În același timp, ar putea să realizeze în zonă, adică în zona aceasta de Sud-Est a Mării Negre o platformă economică, financiară de care este foarte mare nevoie în perspectiva ieșirii din criza serioasă în care se zbate toate lumea și care n-are cum să nu se reflecte și în zonă. Vine și momentul relansării, ieșirii din criză. Și atunci e nevoie și de o platformă economică financiară în acea zonă. Pentru asta însă România mai are încă multe de făcut.

Vasile Botnaru: Ce ar trebui să primeze pe agendă, probleme de securitate, geopolitica sau interesele cetățeanului?

Petre Roman: „Dacă vorbiți de Marea Neagră, fără îndoială că cele economice sunt cele mai importante”.

Vasile Botnaru: L-am mai întrebat pe Petre Roman ce crede despre comportamentul Rusiei în regiunea Mării Negre.

Petre Roman: „Rusia poate să-și vadă de interesele sale. Și vedem bine că o face fără să ezite, dar fiecare popor își are și propriile sale interese. Până la urmă, în niciun caz nu mai trăim într-o lume în care Rusia decide ce și cum se face. Așa că noi să ne vedem de drumul nostru, cu toată încrederea”.

Vasile Botnaru: Nici măcar în Marea Neagră, așa cum a numit președintele (Traian Băsescu) Marea Neagră drept un loc intern…?

Petre Roman: „Asta a fost o speculație greșită, dar nu are rost să ne mai referim la ea”.

Vasile Botnaru: Iar acum, am să le ofer cuvântul oaspeților mei din studioul de la Chișinău al Europei Libere.

Igor Munteanu: „O cooperare este necesară și foarte utilă în această regiune, dinamitată de conflicte și de tensiuni interne, pentru că cooperarea răspunde la necesitățile primare ale țărilor, ale națiunilor din această regiune. În principiu, există o proliferare de formate, sub care cooperare este tratată. Există și BSEC, există și Forumul la Marea Neagră, există și politica Sinergia a Uniunii Europene, există și foarte multe alte formate mai mici, mai tehnice, prin care se încearcă de a găsi răspunsuri adecvate la instabilitatea din această regiune; iar instabilitatea este provocată de lipsa de dezvoltare economică, de contacte și cooperare, de impactul factorilor externi cum este Federația Rusă. Și sigur ceea ce s-a întâmplat în Georgia reprezintă nu doar o durere de cap pentru autoritățile de la Tbilisi, este o țintă lungă, este o bătaie directă în interesele Occidentului de a aclimatiza spațiul de cooperare din această regiune. Motivul pentru care colegii noștri au acceptat să vină la Chișinău este că nu există un răspuns definitiv – ce fel de cooperare va exista în următorii 10 ani de zile în această regiune? Este cooperarea posibilă prin intermediul instituțiilor existente, ori trebuie să ne gândim la alte instituții care să le înlocuiască pe cele vechi? În sfârșit, s-au pus probleme pe parcursul acestei conferințe asupra interesului Occidentului de a avea o relație tensionată cu Rusia, de dragul valorilor în care crede. Acest mesaj a sunat foarte distinct și în discursul expertului geogian și în discursurile experților din România și din Ucraina. Pentru că nu putem să avem o cooperare stabilă în această regiune, atâta timp cât nu ne ținem de promisiunile care au fost făcute națiunilor, statelor din această regiune cu privire la sprijinul demersurilor pentru mai multă libertate, pentru prosperitate economică și stabilitate în regiune”.

Vasile Botnaru: Astăzi, în fond, ce se întâmplă în această regiune? Este asimilat Răsăritul de către Vest? Se concepe o anticameră, o tindă a Uniunii Europene pentru aspiranți sau fiecare își vede de treaba lui și cooperează bilateral sau multilateral pe segmente, care la moment sunt pe agenda guvernelor naționale, Domnule Chirilă?

Victor Chirilă: „Interesul comun este anume crearea unui mediu de securitate care să satisfacă toate statele. Există interesul pentru colaborare economică mult mai profundă, există interes pentru crearea unui mediu de securitate necesar pentru cooperarea în domeniul energetic”.

Vasile Botnaru: Participanții au convenit asupra modului de a înțelege securitatea? În știință, mai întâi, savanții convin asupra aparatului noțional. Înțeleg ei la fel securitatea?

Victor Chirilă: „Participanții au menționat că țările înțeleg diferit modul de asigurare a securității, modul cum văd ei cooperarea economică în regiune. Rusia evident dorește păstrarea influenței sale majore în regiune, ea nu vrea o implicare mai mare a Alianței Nord-atlantice, nu vede cu ochi buni o implicare a Uniunii Europene mai pronunțate. În același timp, avem state care deja și-au afirmat dorința de a se integra în spațiul euroatlantic – Georgia, Ucraina. Moldova, care chiar dacă nu dorește, nu și-a pus scopul integrării în Alianța Nord-atlantică, ea dorește să se integreze în Uniunea Europeană. Vedem iarăși o Turcie, care dorește să se integreze în Uniunea Europeană, dar în același timp este foarte prudentă, când este vorba de o implicare mai mare a Alianței Nord-atlantice în asigurarea securității în bazinul Mării Negre, chiar și vis-a-vis de Uniunea Europeană. Deci, statele au viziuni diferite și deocamdată asupra mijloacelor și asupra instrumentelor, care ar trebui folosite pentru asigurarea acestui mediu de securitate”.

Vasile Botnaru: După ce există alte formate, OSCE-ul de exemplu, care se ocupă prin definiție de securitate. Există tentativa numită GUAM. De ce ar trebui un nou organism omnivor?

Ana Mihailov: „De fapt, nu s-a discutat despre formarea unei organizații, care să coordoneze activitățile instrumentelor, mecanismelor, organizațiilor deja existente. S-a accentuat importanța coordonării și corelării activităților acestor organizații care au fost menționate mai sus, de către Igor Munteanu, cum este Organizația pentru Cooperare Economică la Marea Neagră. Sinergia Mării Negre – o inițiativă nouă lansată de către Uniunea Europeană, pentru a asigura stabilitatea în această regiune. Din păcate însă conflictul din Georgia a dovedit că Bruxelles-ul nu a fost pe deplin pregătit pentru a face față acestor provocări”.

Igor Munteanu: „Una din concluziile la care am ajuns a fost că țările din jurul Mării Negre sânt obsedate de geopolitică. Acest fenomen îi face să uite de instrumentele practice cu care pot să concureze și să găsească punți comune de comunicare și de integrare. Pentru că atâta timp cât folosim actori interesați doar în sens negativ, ca fiind promotorii conflictelor, cei care profită din urma conflictelor, vested interest în engleză ar fi, suntem dominați de agenda actorilor mari ai regiunii. Și atunci, evident că cea mai bună soluție ar fi să înțelegem că un principiu important al cooperării este integrarea asimetrică și diferențierea, în funcție de meritele personale. Respectiv, principiul de consens care este utilizat în cadrul OSCE-ului nu este și nu ar trebui să fie aplicabil în cadrul BISEC-ului, în cadrul altor inițiative care reformatează conținutul cooperării la Marea Neagră. În acest fel, putem să implicăm o grămadă de actori interesați, primari de orașe litorale, businessul, organizații non-guvernamentale, organizații publice, universități, biblioteci naționale. Numărul actorilor care ar putea fi eventual implicat este extrem de mare. Această tendință ar putea să nu aibă nici o influență din partea actorilor care blochează integrarea și cooperarea, cum ar fi, într-o anumită măsură, Turcia și Rusia. Din păcate, aceste state în ultimii ani mai ales au căutat instrumente de a bloca europenizarea statelor din jurul Mării Negre, pretinzând că acest lucru ar schimba echilibrul puterii din această regiune, potrivit acestor interese geopolitice, de a păstra regiunea în mâinile celor doi mari și tari, după principiul hegemonismului dual. Este un principiu al politicii externe turcești. Regiunea Mării Negre a rămas oarecum blocată, conservată, până și ultima politică – Sinergia – a Uniunii Europene este oarecum fragmentar aplicată, pentru că poate să se exprime numai prin instituțiile deja existente și fără ca să deranjeze interesele rusești”.

Vasile Botnaru: Deci ar avea dreptate Băsescu, care spunea că Marea Neagră este concepută ca un lac intern rusesc?

Igor Muneanu: „Președinții uneori au dreptate, dar asta nu înseamnă că au și răspunsul pentru această mare provocare, care înseamnă Marea Neagră instabilă și incooperantă”.

Vasile Botnaru: Revenind la marii jucători, dacă totuși Sarkozi este interesat de proiectul mediteranean, există și un lobby puternic în cazul Mării Negre. E nevoie de un lider? E nevoie de un lobby puternic în spațiul european și nu doar?

Victor Chirilă: „Fără îndoială este nevoie de un lider în bazinul Mării Negre. Deocamdată nu avem un lider credibil în această regiune”.

Vasile Botnaru: Locul e vacant.

Victor Chirilă: „Locul e vacant. Iată participantul din partea Georgiei a menționat că Rusia în urma agresiunii din august nu mai este un actor predictibil în regiunea noastră. Turcia de asemenea joacă tendințele de neo-osmanism, care se profilează în discursul anumitor politicieni de la Ankara. În același timp, după extinderea NATO după 2004 și a Uniunii Europene în 2004 și în 2007, ambele entități politice au ajuns în apropierea nemijlocită a Mării Negre. Acele formate pe care le-am avut până în prezent, formate de cooperare în această regiune, trebuie oarecum reevaluate, trebuie să permită un mai mare acces, o mai mare participare pentru Alianța Nord-atlantică și pentru Uniunea Europeană. Atâta timp cât aceste două entități nu-și vor asuma responsabilitățile și rolul pe care li-l conferă atât influența militară politică și economică, atâta timp vom avea niște organizații impotente în arealul Mării Negre”.

Vasile Botnaru: România s-a oferit să ocupe acest loc vacant și are cel puțin două atuuri la care v-ați referit, domnule Victor Chirilă, NATO și Uniunea Europeană în spate.

Victor Chirilă: „România nu poate juca separat de Uniunea Europeană, ea trebuie să reprezinte poziția Uniunii Europene în regiune. Atâta timp cât vor fi implicate doar Bulgaria și România, nu cred că Uniunea Europreană ar putea să-și valorifice potențialul în această regiune. Este nevoie de o mai mare coerență, de o mai mare coordonare în cadrul Uniunii Europene. Avem această Sinergie la Marea Neagră, dar vedem că lucrurile stagnează. Nu vedem și o implicare financiară în urma proiectelor anunțate”.

Vasile Botnaru: Exact, fondurile contează, nu? Domnule Munteanu, Dumneavoastră cum vedeți rolurile României?

Igor Munteanu: „Am discutat acest subiect la conferință și concluzia la care au ajuns cei mai mulți dintre experți este că România ar avea mai degrabă rolul de mediator în cristalizarea anumitor platforme comune de interese, decât rolul de lider regional, pentru care nu are nici resursele necesare, nici capacitatea propriu-zisă de oameni, potențial economic, etc. Aș vrea însă să menționez în acest context, de fapt, acest lucru trebuie să fie considerat ca un avantaj și nu un dezavantaj. Pentru că odată cu integrarea României în Uniunea Europeană, după 1 ianuarie 2007 are loc o anumită virtualizare a politicii externe a României, pentru că politica externă aparține spațiului comunitar. Respectiv, România doar poate să formuleze opțiuni posibile pentru decidenții din spațiul comunitar, pentru Bruxelles, pentru Uniunea Europeană ca o voce comună. Nu poate să ia decizii de una singură și respectiv, ar trebui să evite să fie privită ca un lider regional care poate să comită și greșeli”.

Vasile Botnaru: La conferință am fost martor, am auzit și eu discutându-se despre agenda acestei cooperări. Cum ar trebui să procedeze guvernele sau națiunile, astfel încât interesele lor să ajungă să fie discutate la masa de negocieri și nu doar geopolitică.

Ana Mihailova: „Deși zona este una destul de eterogenă în ceea ce privește aspirațiile țărilor europene, aspirațile Nord-Atlantice ale țărilor, nivelul de dezvoltare, ritmul de dezvoltare există și multe probleme comune, care ar putea să unească țările din regiune și să contribuie la o soluționare mai…

Vasile Botnaru: Auzeam cuvântul circulație, de exemplu, asta e o problemă absolut vitală pentru toată lumea.

Ana Mihailova: „Da, există multe probleme, așa cum este problema transportului, combaterea migrației, combaterea traficului de droguri, de ființe umane, problemele ce țin de mediul înconjurător și multe altele”.

Vasile Botnaru: Domnule Igor Munteanu, Dumneavoastră cum credeți că ar putea dovedi această cooperare utlilitatea pentru omul comun.

Igor Munteanu: „Utilitatea pentru omul comun transpare din fapte reale și cred că dacă intelectualii și oamenii politici mai au spațiu pentru imaginație și visări, omul simplu înțelege din fapte concrete, din drumuri construite, din servicii aduse acasă, din investiții pentru economiile care îl privesc pe el. Sigur, noi suntem la etapa în care soluțiile pentru stabilitatea și pentru prosperitatea acestei regiuni sunt abia în construcție. Respectiv, nu putem să spunem că această conferință a găsit toate rețetele necesare. Pe de altă parte, noi trebuie să înțelegem că doar plasând Republica Moldova pe mapele mentale și politice ale Uniunii Europene și ale jucătorilor globali, putem să sperăm că problemele noastre de insecuritate, probleme legate de stabilitatea instituțiilor democratice vor fi rezolvate cu mai bună știință. Acesta este scopul pe care un grup de experți din diverse țări în jurul Mării Negre au decis să le discute la Chișinău; și faptul că noi suntem considerați ca parteneri pentru discutarea acestor soluții înseamnă foarte mult pentru Republica Moldova, înseamnă poate chiar mai mult decât autoritățile, care uneori o mai fac pe struțul și bagă capul în nisip. Existența acestor probleme sunt în mare parte similare cu problemele Georgiei, chiar dacă Georgia se află după un război sângeros, iar noi ne tămăduim rănile după 17 ani, după comiterea acelui act de agresiune militară contra Republicii Moldova. Din acest punct de vedere, toate greșelile noastre pot să răspundă pozitiv pentru ceea ce ar trebui să facă georgienii, soluțiile pe care le-au găsit ucrainenii pentru consolidarea statalității lor în peninsula Crimeea ar trebui să ne călăuzească imaginația ca să găsim răspunsuri potrivite”.

Vasile Botnaru: Dar nu sunteți prea optimiști sau chiar visători incurabili? Și am auzit fraza asta, întrebarea asta, formulată în conferință. Spațiul în care s-au produs războaie, războaiele ruso-turce de exemplu sau conflictele mai proaspete, pot fi ele convertite într-un spațiu de schimburi culturale, de schimburi comerciale? Este un obiectiv realist?

Igor Munteanu: „Asta face parte dintr-un fel de întrebare tradițională care se pune celor care se ocupă de managementul crizelor, pentru că se spune: „Niciodată o criză nu se rezolvă, ea se administrează”. Noi avem crize nu de la Imperiul Otoman, avem crize mult mai vechi sau crize legate de lipsa de investiții, de creșterea, de consolidarea instituțiilor, de stabilitatea economiilor, de relații comerciale stabile, ș.a.m.d. Sigur, ceea ce se întâmplă în această regiune pune pe jar întreaga comunitate internațională și pune pe jar Uniunea Europeană. Dar Uniunea Europeană singură, fără participarea actorilor locali nu va putea construi nici o politică stabilă pe termen lung. Acesta este unul din punctele de vedere importante, care face Uniunea Europeană să aplece urechea la ceea ce spune comunitatea de expertiză și mediul universitar, pentru că acolo se plămădesc soluții posibile pentru diminuarea acestei crize”.

Victor Chirilă: „Bine, este nevoia de prezența Republicii Moldova în regiunea Mării Negre, dar nu cred că ar trebui să ne identificăm întru totul cu această regiune, pentru că deocamdată, formatele de cooperare care sunt în bazinul Mării Negre nu ne vor favoriza prea mult în drumul nostru spre integrarea europeană. Republica Moldova, Ucraina contribuie mai mult la dezvoltarea unui spațiu stabil și prosper în această regiune prin alte proiecte, care nu țin nemijlocit de bazinul Mării Negre. Fiind parte a politicii europene de vecinătate, noi contribuim mai mult decât fiind parte a cooperării economice la Marea Neagră. Fiind în această politică a Uniunii Europene de vecinătate, noi ne-am angajat să transpunem în politicile noastre interne standardele Uniunii Europene, legile Uniunii Europene. Ne-am angajat să dezvoltăm comerțul. Avem acele privilegii autonome, deja. Sîntem pe cale de a creea un nou cadru juridic, care ne va permite să deschidem oportunități pentru oamenii simpli, cum ar fi călătoria fără vize în spațiile europene, cum ar fi, de exemplu, beneficii pentru întreprinderile noastre, pentru întreprinzătorii noștri, beneficiind de un regim de comerț liber. Deci, iată că prin această politică europeană din vecinătate și prin viitorul parteneriat noi contribuim mai mult la securitatea în această regiune, decât făcând parte la niște formate în care este Rusia, care nu dorește nicidecum o europenizare a aceste regiuni, care nu dorește o integrare a acestei regiuni în Uniunea Europeană. Soluția este o implicare mai mare a Uniunii Europene, care vine cu integrarea și cu europenizarea în regiune. Atâta timp cât aceste două elemente nu vor face parte din formele de cooperare în regiune, orice cooperare va fi din start sortită eșecului”.

Igor Munteanu: „Să nu uităm că Rusia este parte și la politica europeană de vecinătate, iar politica estică este fiica vitregă a politicii europene de vecinătate. Noi încă nu știm exact care vor fi beneficiile nemijlocite ale Parteneriatului Estic. Respectiv, ar fi cam prematur să ieșim din formatele vechi pentru ca să intrăm în cele noi. Oricum intrăm. Problema este productivitatea și performanța pe care o manifestăm ca urmare a politicilor de discriminare pozitivă pe care o aplică în acest moment Uniunea Europeană față de vecinii săi mai temerari”.

Vasile Botnaru: Deci, mica dispută: merită sau nu să cheltuim energie pentru cooperarea generală în Marea Neagră, dacă ne așteaptă un viitor mai luminos?

Victor Chirilă: „Trebuie să ne concentrăm pe proiecte concrete, așa cum a propus Uniunea Europeană prin Sinergia sa la Marea Neagră. Ea a venit cu o soluție foarte simplă: rămân instituțiile care sunt, dar în același timp ne concentrăm pe proiecte concrete în domeniul ecologiei, securității energetice, în domeniul transporturilor, în domeniul comerțului… Nu trebuie de inventat roate”.

Vasile Botnaru: De acord. Domnule Chirilă, dar întrebarea pe care o pun eu, avocatul ascultătorilor mei, este: proiectul de cooperare regională în Marea Neagră este o posibilitate de a îmblânzi Rusia, de a coopera cu Rusia în subiecte economice și securitate, nu doar în CSI, unde este automat frate mai mare, și atunci dacă se poate obține mai multe de la Rusia, o cooperare pe principii de egalitate, parteneriat, atunci probabil se merită? Sau nu?

Victor Chirilă: „Orice format de cooperare este bun. Nu trebuie să exagerăm așteptările de la cooperarea de la Marea Neagră. Dar, în primul rând trebuie să se rezolve problemele de securitate, care amenință această regiune”.

Vasile Botnaru: Aha.

Ana Mihailova: „După mine, Rusia este cel mai important actor din această regiune și dacă nu se reușește de a încadra Rusia într-un cadru de cooperare regională, nu putem să vorbim despre asigurarea unei securități în această regiune. Deci, fără Rusia, după părerea mea, nu pot fi rezolvate conflictele din spațiul post-sovietic, din vecinătatea Mării Negre. Uneori, NATO trebuie să se gândească la niște mecanisme de atragere a Rusiei în acest spațiu, deci a atrage Rusia într-o cooperare mai strânsă, astfel încât aceasta să vadă care sunt beneficiile ei, beneficiile cooperării și stabilității în această regiune”.

Vasile Botnaru: Dar, din păcate, mai multe sunt contradicțiile, decât punctele de convergență. Domnule Munteanu, ați vrut să adăugați ceva?

Igor Munteanu: „Nu trebuie să uităm că doi factori au schimbat geografia Europei Centrale – ideea de finalitate în procesul de integrare și ideea de parteneriat profund instituțional cu Uniunea Europeană și NATO. Doar considerarea acestor factori ca elemente esențiale pentru schimbarea echilibrului de forță în bazinul Mării Negre poate să asigure țărilor din jurul aceste regiuni prosperitatea pe care națiunile lor o așteaptă. Cu Rusia sau fără Rusia, securitatea în acest bazin trebuie asigurată prin instituții ca OSCE, ca Alanța Nord-atlantică, ca misiunile de pacificare ale Uniunii Europene, prin instituții care sunt acceptate de aceste țări. Faptul că Rusia se dovedește a fi principalul factor divizator al Vestului în acest moment, nu înseamnă că acest lucru se va schimba radical în următorii ani de zile. În același timp, securitatea individuală a cetățenilor Georgiei sau Ucrainei, sau ai Republicii Moldova nu poate aștepta atâta timp. Respectiv, soluțiile nu sunt „până vom îmblânzi Rusia”, ci până la momentul în care vom găsi construcțiile necesare pentru această regiune”.

Vasile Botnaru: Doamnelor și Domnilor, aici s-a încheiat ediția noastră de astăzi a Punctului duminical de la Europa Liberă, emisiune la care au participat Igor Munteanu, director executiv la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale „Viitorul”, Ana Mihailov, reprezentantul la Chișinău al Fundației Friedrich Ebert și Victor Chirilă, expert la Asociația pentru Politică Externă. Ne reauzim duminica viitoare la aceeași oră și pe aceeași frecvență. Între timp, nu ratați emisiunile noastre de la ora șapte dimineața și seara de luni până vineri, iar sâmbătă vă dă întâlnire Valentina Ursu, după care iar venim cu un „Punct și de la capăt”. Pe curând.