Florent Parmentier: Unde sunt ecologiștii moldoveni? Moldova. Atuurile francofoniei, Chisinau, ARC, 2010. 18.01.2011.

72

Mișcările politice ecologiste au progresat în ultimele două decenii în toată Europa. Avîndu-și originea în țările Europei de Nord și în Germania, valul ecologist a ajuns astăzi și în multe alte țări europene. Franța nu este o excepție: stînga franceză a mizat în mod tradițional pe partidul socialist și cel comunist. În prezent, ea mai are un aliat care devine tot mai puternic și care s-a afirmat ca cea de-a doua forță de stînga datorită partidului « Europa ecologistă » , succesorul « Verzilor ».

În Franța, totul pare a fi axat pe imperativul ecologist – îndată ce se anunță o inundație, apare o maree sau se manifestă o poluare chimică, apar neapărat întrebări privind diversele fațete ale actualei crize a mediului ambiant: încălzirea climaterică, despădurirea, epuizarea resurselor energetice de materie primă, dispariția unor specii animale sau vegetale, toate aceste necazuri fac partea din viața noastră cotidiană deja de foarte mult timp.

Prin urmare, urechea unui francez ar asculta cu surpriză și interes comentariile unor politicieni moldoveni privind inundațiile care au afectat Moldova în luna august a anului trecut: se pare că polemica principală nu se referea la politica de mediu care era oportun de a fi aplicată în situații de acel gen, ci se axa în special pe originea geopolitică a acelor inundații. Astfel, se vehicula că un stat vecin, cum ar fi România, ar fi forțat cedarea digurilor pentru a salva orașul Galați, situat la cîteva sute de kilometri. Este adevărat că o asemenea acuzație nu-i nimic altceva, decît o extravaganță, însă, în același timp ea relevă o diferență fundamentală pe care o putem constat între Franța și Moldova: importanța extremă atribuită istoriei și geopoliticii, două instrumente de analiză care, desigur nu sunt lipsite de interes, însă, care uită uneori să ia în considerație alte lucruri.

În Franța, un asemenea incident apărut cu cîteva săptămîni înainte de alegeri decisive ar fi consolidat în mod mecanic poziția mișcării ecologiste. Or, nici un partid ce se pretinde ecologist n-a obținut vreun succes la alegerile din 28 noiembrie: unicul partid care se declară în mod deschis ecologist a obținut cca o mie de voturi. Toate partidele principale au pus accentul, în mod foarte logic, pe condițiile depășirii crizei în Moldova și lupta împotriva sărăciei, trecînd totalmente cu vederea problemele ecologice. Nu-i nimic surprinzător în faptul că problemele mediului constituie o preocupare a țărilor bogate: atunci cînd valul de extindere a ajuns la țările Europei Centrale, statele-candidate au avut nevoie de mai mult timp anume pentru realizarea condițiilor de ordin ecologic. Neavînd un anumit nivel de dezvoltare economică, este probabil foarte dificil de a implementa un model de creștere bazat pe un mediu înconjurător solid și politici publice adaptate. De altfel, electoratul ecologist din Franța atrage mai mulți reprezentanți ai claselor de mijloc și superioare, decît ale celor populare, fapt care confirmă ideea precum că « ecologia este un privilegiu al celor mai bogați».

Cu toate acestea, chiar dacă problemele mediului constituie un subiect vehiculat în special de către opinia publică în țările bogate, aceste probleme rămîn ale tuturor: în timp ce țările bogate au găsit un mijloc pentru a lupta împotriva efectelor schimbărilor climatice, țările mai sărace se vor pomeni fără îndoială într-o situație mult mai complicată. Atunci va fi tocmai momentul de a ne întreba de ce este nevoie de a căuta originea geopolitică a tuturor fenomenelor, nu a soluției pentru problemele cu adevărat reale. Dată fiind importanța tot mai mare atribuită problemelor mediului înconjurător de către opinia publică din țările vest-europene, faptul de a fi o țară virtuoasă în acest domeniu ar putea deschide noi perspective pentru Moldova Or, lupta împotriva risipei energetice și dezvoltarea energiilor regenerabile constituie atît o acțiune ecologistă, precum și o necesitate economică.
Florent Parmentier, doctor în științe, este director de programe și profesor la Sciences Po Paris și vice-președinte al Asociației « Les Moldaviens » (www.moldavie.fr). Recent a publicat cartea Moldova. Atuurile francofoniei, Chisinau, ARC, 2010.