Victor Chirilă: Noua Abordare a Politicii Europene de Vecinătate: mai mult pentru mai mult, dar fără instituții. Info-Prim Neo. 27.06.2011.

70

Politica Europeană de Vecinătate (PEV) a fost lansată în 2004 și cuprinde 16 state din Africa de Nord, Orientul Mijlociu și Europa de Est, printre care și Republica Moldova. PEV este un instrument de politică externă al UE, prin care aceasta urmărește crearea unei zone de securitate și prosperitate în jurul său. După 7 ani de implementare, PEV este departe de a-și atinge obiectivul strategic. Mai mult decât atât, în ultimii 3 ani, o serie de evoluții au pus la îndoială eficiență și capacitățile PEV, atât pe dimensiunea sa Estică, cât și pe cea Sudică. Printre aceste evoluții negative am putea enumera războiul ruso-georgian din august 2008, consolidarea tendințelor autoritare în majoritatea statelor din Parteneriatul Estic, încălcarea flagrantă a drepturilor fundamentale ale omului în Belarus, înăbușirea violentă a protestelor pașnice de la Chișinău din aprilie 2009, și Minsk din decembrie 2010, înrăutățirea condițiilor democratice și economice în statele din Africa de Nord și Orientul Mijlociu, care au dus, în cele din urmă, la izbucnirea revoltelor populare și declanșarea războiului civil în Libia etc.. Acestea și alte tendințe nefaste au determinat UE să inițieze, acum un an, reevaluarea PEV.

La 25 mai 2011, urmărind să revitalizeze PEV, Comisia Europeană a prezentat oficial nouă sa abordare, care, la fel ca și cea precedentă, își propune să consolideze parteneriatele individuale și regionale între UE și statele din vecinătatea sa, dar, de această dată, pornind de la principiul „mai multă asistență financiară, pentru mai multe reforme” (more funds for more reforms). Noua abordare a fost botezată de oficialii Comisiei Europene ca reprezentând „O Nouă și Ambițioasă Politică Europeană de Vecinătate”. În viziunea, Baronesei Catherine Ashton, vice-președinta Comisiei Europene și Înaltul Reprezentant al Politicii pentru Afacerile Externe și Politica de Securitate a UE, noua abordare constituie un parteneriat între popoare pentru susținerea și dezvoltarea unei democrații aprofundate și prosperități economice în vecinătatea UE. La rândul său, Stefan Fule, Comisarul European pentru Extindere și Politica Europeană de Vecinătate, consideră că noua abordare implică un mai mare grad de diferențiere, care va asigura ca fiecare stat să dezvolte legăturile sale cu UE atât de mult, cât îi permit aspirațiile, necesitățile și capacitățile sale.

Înțelept, Chișinăul s-a abținut

Entuziasmul oficialilor europeni nu este împărtășit în aceeași măsură la Chișinău. Autoritățile noastre nu sunt foarte încântate de nouă abordare enunțată de Comisia Europeană. Atât Guvernul, cât și Ministerul Afacerilor Externe și Integrare Europeană nu au salutat până în prezent nouă viziune de revitalizare a PEV, în același timp, s-au abținut, înțelept, de la orice critică deschisă în adresa propunerilor făcute de Comisia Europeană. De altfel, nici societatea civilă nu a reacționat la anunțul făcut la 25 mai de către Catherine Ashton și Stefan Fule. Noua abordare a PEV nu a trezit curiozitatea acesteia nici după publicarea în presa locală a analizei „Pentru o Politică Europeană de Vecinătate nouă, inovatoare și ambițioasă” semnată de Comisarul European Stefan Fule. Nu exclud că această apatie are o anumită legătură cu recenta campanie pentru alegerile locale. Totuși, cred ca acest dezinteres al organizațiilor neguvernamentale este legat și de esența noii abordări a PEV care este, poate, nouă ca formă, dar în mare parte aceeași ca substanță. Să le luăm, însă, pe rând.

Noua abordare a PEV vine cu serie de inovații terminologice, cum sunt noțiunile „dezvoltarea unei democrații aprofundate și sustenabile” (building deep and sustainable democracy), sau „susținerea unei dezvoltări economice inclusive” (support inclusiv economic development). Însă, paradoxal sau nu, chiar dacă aceste termene sună inovator, conținutul lor nu este deloc nou pentru spațiul dintre Prut și Nistru și nici pentru Parteneriatul Estic în general. Astfel, dacă până în prezent prin democrație înțelegeam alegeri libere și corecte, libertatea presei, libertatea întrunirilor, independența justiției, combaterea corupției, controlul democratic asupra forțelor armate și de securitate, de acum încolo toate acestea se vor numi „democrație aprofundată” (deep democracy). Dacă până prezent prin dezvoltarea economică și socială sustenabilă înțelegeam dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, crearea locurilor de lucru, îmbunătățirea climatului investițional, promovarea investițiilor, dezvoltarea agricolă și rurală, înlăturarea disparităților economice regionale, îmbunătățirea politicilor macro-economice, perfecționarea dialogului în domeniul politicilor sociale, de acum încolo toate acestea se vor numi „dezvoltare economică inclusivă” (inclusiv economic development). Forme noi, același conținut.

De asemenea, noua abordare a PEV prevede crearea a două noi instrumente de finanțare a proiectelor și programelor inițiate de către organizațiile neguvernamentale în vedere promovării reformelor democratice, și anume: Civil Society Facility și European Endowment for Democracy. Ambele fonduri sunt extrem de necesare pentru a ajuta organizațiile neguvernamentale să-și îmbunătățească capacitățile de inițiere, promovare și monitorizare a reformelor democratice, inclusiv, în parteneriat cu guvernele. Eficiența acestor doua instrumente de asistență va depinde, însă, foarte mult de modul în care ele vor fi capabile să răspundă rapid la necesitățile societăților civile din statele PEV. Dacă respectivele proceduri vor repeta practicile actuale ale Comisiei Europene, practici rigide care consumă foarte mult timp și eforturi, atunci dezamăgirea va fi foarte mare. Prin urmare, atâta timp cât nu este clar cum vor arată procedurile de accesare a resurselor financiare de care vor dispune Civil Society Facility și European Endowment for Democracy, vor exista inevitabil îndoieli firești față de eficiența acestora. De altfel, regulile de accesare aplicate de Black Sea Trust for Regional Cooperation și Balkan Trust for Democracy ale German Marshal Fund of the United States sunt, în opinia noastră, exemple bune de urmat și de către noile instrumente financiare propuse de Comisia Europeană.

UE ezită în fața Rusiei

Conform noii viziuni a PEV, UE își va îmbunătăți implicarea în soluționarea conflictelor prelungite din vecinătatea sa, în special, prin valorificarea instrumentelor oferite de Politica Externă și Securitate Comună a UE, promovarea unor acțiuni comune pe probleme de securitate în forurile internaționale, susținerea măsurilor de promovare a încrederii în raport cu teritoriile secesioniste, sprijinirea eforturilor și structurilor internaționale legate de soluționarea respectivelor conflicte, susținerea implementării soluțiilor politice etc.. Pentru Republica Moldova aceste oferte/promisiuni de ordin general nu sunt noi, dimpotrivă, ele sunt aplicate începând cu anul 2005. Datorită lor, UE și-a mărit mult prezența în procesul de soluționare a problemei transnistrene. Cu regret, totuși, vizibilitatea crescândă a UE în regiunea transnistreană nu s-a materializat, deocamdată, în pârghii reale de influență asupra regimului de la Tiraspol. În continuare, Bruxellesul este nevoit sa apeleze la Moscova, în calitate de releu, pentru a-și face auzite și ascultate mesajele la Tiraspol. UE ezită să-și asume și să exercite un rol similar cu cel jucat de Rusia în contextul soluționării transnistrene. Din păcate, nouă abordare a PEV nu ne oferă certitudinea că realitățile se vor schimba foarte mult la acest capitol în timpul apropiat. Există, însă, un element nou, care trebuie exploatat din plin de către Guvernul de la Chișinău, și anume: disponibilitatea UE de a elabora, împreună cu organizațiile internaționale relevante și partenerii cheie, scenarii de reconstrucție post-conflictuală, care ar putea influența/motiva sensibil procesul de soluționare conflictelor, inclusiv cel transnistrean, prin formularea convingătoare a beneficiilor tangibile ale viitoarelor reglementări pașnice.

Lipsește viziunea pe termen lung

De asemenea, suntem asigurați ca noua abordare va întări și mai mult Parteneriatul Estic. În acest sens, vor fi negociate și implementate Acordurile de Asociere și Acordurile Comprehensive și Aprofundate cu privire la Zonele de Comerț Liber; va continua procesele de democratizare, precum și cele de facilitare și liberalizare a regimurilor de vize; va fi intensificată cooperare sectorială; vor fi aduse mai aproape de cetățeni beneficiile Parteneriatului Estic; va fi activizată munca cu societatea civilă și partenerii sociale; etc.. Reiterarea acestor asigurări, enunțate clar sau implicit încă în mai 2009, este importantă pentru statele din Europa de Est, însă, nu și suficient. Ucraina, Moldova și Georgia, țări cu ferme aspirații europene, au așteptat că reevaluarea PEV va aduce cu sine o conturare convingătoare, chiar dacă îndepărtă, a șanselor de materializare a respectivelor aspirații. Nu a fost sa fie. Comisia Europeană s-a limitat, în schimb, să ne mângâie cu menționarea faptului că valorile pe care este întemeiată UE sunt, de asemenea, la temelia proceselor de asociere politică și integrare economică pe care le oferă Parteneriatul Estic. În condițiile în care UE se confruntă, în prezent, cu mari probleme interne, nici un membru realist al Parteneriatului Estic nu se așteaptă de la Bruxelles să continue pe termen mediu politica de extindere a UE spre Est. Kievul, Chișinăul și Tbilisi, așteaptă, în schimb, de la Bruxelles o viziune pe termen lung, care, spre marele nostru regret, lipsește în noua abordare a PEV.

Totodată, Stefan Fule, Comisarul European pentru Extindere și Politica Europeană de Vecinătate, ne asigură că noua abordare aduce cu sine un mai mare grad de diferențiere, care va asigura ca fiecare stat să-și dezvolte legăturile cu UE atât de mult, cât îi permit aspirațiile, necesitățile și capacitățile sale. Nu excludem acest lucru, însă, ne întrebăm și întrebăm, inclusiv pe oficialii europeni, cum pot Kievul, Chișinăul și Tbilisi sa-și valorifice pe deplin/în totalitate aspirațiile lor europene, urmând principiul „more for more”, dacă noua abordare a PEV rămâne fidelă mottoului ex-președintelui Comisiei Europene Romano Prodi: „totul în afară de instituții” (everything but institutions)? De fapt, câtă vreme mottoul lui Prodi va fi principiul fundamental al PEV, noua abordare ar trebui să fie întitulată: „mai mult, pentru mai mult, dar fără instituții” (more for more, yet no institutions). În același timp, formula „mai multe reforme pentru mai multă asistență” (more reforms for more funds), nu este nicidecum nouă, ea a fost de la bun început un truism intrinsec principiului diferențierii enunțat de PEV în 2004 și apoi de Parteneriatul Estic în 2009. Nouă este acum doar formularea sa explicită.

De asemenea, Stefan Fule ne asigură că susținerea crescândă a UE pentru statele PEV va fi condiționată de progresele realizate de aceste state pe calea consolidării democrației și respectului pentru statul de drept. Este acest principiu nou pentru statele din Parteneriatul Estic? Cei care sunt informați bine despre esența PEV și a Parteneriatului Estic știu foarte bine că nu este. Condiționalitatea „reforme versus asistență” este un principiu de bază al ambelor inițiative. Este adevărat, acest principiu nu a fost aplicat cu strictețe de chiar UE, care fiind preocupată mai cu seamă de asigurarea securității și stabilității în jurul său, era tentată să închidă ochii la derapajele nedemocratice din statele PEV. În plus, aplicarea eficientă a principiului condiționalității presupune atât un set de motivații puternice, cât și definirea clară/concretă a termenilor de referință (benchmarks) de ordin cantitativ, calitativ și temporali. Noua abordare a PEV reiterează, însă, același set de motivații strategice formulate în 2009 de către Parteneriatul Estic: asociere politica, integrarea economică, zona de comerț liber aprofundat și comprehensiv și liberalizarea regimului de vize. O astfel de reiterare, fără îndoială se impunea, totuși, de la Bruxelles se așteaptă ceva mai mult, și anume: perspective tangibile/previzibile pentru liberalizarea regimurilor de vize cu Ucraina, Moldova și Georgia. Or, Comisia Europeană a preferat să ne aline și mai departe cu perspective pe termen lung, care au un impact demoralizator asupra cetățenilor de rând, astfel, subminând imaginea UE în statele PEV. Pe deasupra, noua abordare a PEV nu ne da certitudinea că procedurile de formulare a termenilor de referință (benchmarks), de monitorizare și raportare a progreselor se vor schimba foarte mult.

Marea slăbiciune a PEV

Acestea și alte deficiențe erodează calificativele nouă, inovatoare și ambițioasă ale recent reevaluatei Politici Europene de Vecinătate. Totuși, marea sa slăbiciune constă în lipsa unei viziuni pe termen lung, care ar motiva nu doar elitele politice, ci și societățile din statele membre ale Parteneriatului Estic să se angajeze plenar în procesul de reforme care ne-ar apropia de și integra gradual în UE. Or, atâta timp cât reformele vor depinde doar de entuziasmul și angajamentul elitelor politice, procesul de transformări democratice în Europa de Est nu va fi niciodată ireversibil. Statele membre ale UE din Europa Centrală știu foarte bine acest adevăr, ele, de asemenea, au trecut prin acest anevoios proces al tranziției spre democrații și economii de piață funcționale. În comparație cu statele Parteneriatului Estic, ele, însă, au beneficiat de un puternic factor motivant, un far călăuzitor, care le-a ajutat să înfrunte toate obstacolele interne și externe în drumul lor spre modernitate, în drumul lor spre UE.

În prezent, statelor din Europa de Est le este refuzat diplomatic acest privilegiu /avantaj de care s-au bucurat anterior statele din Europa Centrală. Trebuie să recunoaștem că acest delicat refuz este formulat într-un stil oarecum cinic de către oficialii europeni. Astfel, dânșii mereu afirmă că, în primul rând, moldovenii au nevoie de reforme și acestea trebuie realizate de noi chiar și fără a avea perspectiva de aderare la UE. Suntem de acord că, în primul rând, moldovenii au nevoie de reforme, dar același adevăr a fost valabil și pentru polonezi, maghiari, cehi, slovaci, sloveni, bulgari etc., cu toate acestea, lor li s-a acordat marele atu de a fi inspirați, motivați, călăuziți de perspectiva clară a integrării europene.

Parteneriatul Estic, la fel, are stringentă nevoie de un similar far călăuzitor din partea UE. Are UE destul curaj să formuleze o astfel de viziune și pentru Ucraina, Moldova și Georgia? Mai are UE adevărați politicieni vizionari, care nu vor ține cont de sfatul ex-cancelarului german Helmut Schmidt, care odată ar fi declarat că: „Dacă ai viziuni, du-te și consultă un medic” (If you have visions, go see a doctor)? În septembrie, la Varșovia, va avea loc Summit-ul PEV, atunci vom afla răspunsul la întrebările noastre, atunci vom ști cât de departe și profund are curajul să privească Bruxellesul.

Victor Chirilă, Director Executiv, Asociația pentru Politică Externăpentru Info-Prim Neo