Interviu cu fostul negociator al UE pentru Transnistria.
Schimbările politice de la Tiraspol după venirea la putere a lui Evgheni Șevciuc, dar și aspirațiile de integrare tot mai intense ale Chișinăului. Aceștia ar fi, în opinia fostului emisar special european la Chișinău Kalman Mizsei, factorii pozitivi dinaintea unei noi runde de negocieri în formatul cinci plus doi, care începe mâine la Viena. Kalman Mizsei, care a fost mai mulți ani și reprezentantul UE la negocieri, a acordat un interviu în exclusivitate prin telefon Valentinei Ursu.
Europa Liberă: Domnule Kalman Mizsei, se fac auzite voci care spun ca problema transnistreana ar fi cu cele mai mari sanse de solutionare. Evolutiile din ultima vreme ar fi atat de incurajatoare?
Kalman Mizsei: Multe s-au schimbat în ultimii, să spunem, în ultimul un an și jumătate. S-au schimbat multe. In primul rînd, în Transnistria. Avem în Transnistria o nouă conducere, după un scrutin oarecum democratic, care îi dă domnului Șevciuk legitimitate și echipei lui, inclusiv Ninei Ștanski, care este implicată în negocieri. Cred că asta este o schimbare importantă. S-au schimbat și abordările noii echipe a lui Șevciuk. Sunt mult mai moderne decît erau ale lui Smirnov. Smirnov avea o abordare mai irațională, deși n-aș sublinia asta, căci el înțelegea foarte bine interesele sale politice. Șevciuk privește mai mult către viitor. El îi înțelege pe transnistreni dintr-o perspectiva diferită pentru ca el se trage din Rîbnița. Așa că, din acest punct de vedere, este o schimbare pozitivă. Tot un fapt pozitiv este și abordarea foarte consecventă a premierului Vlad Filat, care înțelege importanța măsurilor de cîștigare a încrederii, concentrîndu-se nu numai asupra imaginii ample, ci înțelegind și valoarea negocierilor și nu doar ideea de suboronare. Și asta cred că e un lucru foarte, foarte important. De aceea, situația acum este ceva mai bună. Sigur, Uniunea
Europeana are acum mai multe probleme proprii, decît avea acum cîțiva ani, dar se pare că mai este încă o anumită atenție acordată problemei transnistrene și (la Chișinău) este un foarte competent ambasador al Uniunii Europene. Asa că, da, cred că exista cîteva elemente pozitive și sper ca Rusia să vină și ea cu anumite inițiative pozitive, cu o anume flexibilitate pentru negocierea unei soluții, dar pînă acum nu am remarcat acest lucru, nu am remarcat această schimbare pozitivă la Rusia.
Europa Liberă: Adunarea Parlamentară a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa a adoptat o nouă rezoluție, în care i se cere Federației Ruse să reia și să finalizeze procesul de retragere a trupelor și munițiilor sale de pe teritoriul R. Moldova, solicitând totodată transformarea mecanismului de menținere a păcii într-o misiune civilă multinațională sub un mandat (OSCE) internațional. Care ar putea fi reactia Moscovei dar si a Tiraspolului?
Kalman Mizsei: Cred că este un semnal politic important pe care l-a dat Adunarea Parlamentară a OSCE. Schimbarea componenței (trupelor de menținere a păcii) implicării internaționale în conflictul transnistrean va fi o schimbare negociată. În acest sens nu cred că prea multe s-au schimbat pînă acum, dar este într-adevar o mai mare presiune asupra Rusiei pentru că ceea ce e adevarat este că după 20 de ani, aceasta formă de implicare internațională de către forțele rusești de menținere a păcii este demult depășită… Așa că este important ca implicarea internațională să pună acum un accent mai mic pe aspectul militar și mai mare pe dimensiunea juridică, pe operațiunile poliției de a menține ordinea, în timp ce negocierile de pace progresează, și ar trebui să fie și o implicare mai mare internațională și mai putin doar rusească și care sa țină cont de schimbarea realităților în conflictul transnistrean.
Europa Liberă: Credeti ca reprezentantii Chisinaului si Tiraspolului discuta pe marginea acestui subiect de dislocare in zona de securitate a trupelor de mentinere a pacii sub mandat international?
Kalman Mizsei: Despre acest subiect nu pot decît să speculez, pentru că eu nu particip la negocieri și de aceea nici nu voi specula, pentru că nu va fi benefic pentru procesul de negocieri. O să las asta pe seama actorilor din aceste negocieri să decidă cum le vor aborda. Dar cred că aici este mai important ca negocierile importante, majore, sa aibă loc între Rusia, Uniunea Europeana – cu implicarea unora dintre membrii ei cei mai importanți – și Statele Unite. Cred ca SUA ar trebui să fie mult mai implicate decit sunt. Aceasta chestiune nu va fi decisă prin convorbiri între Chișinău și Tiraspol. Pentru că este vorba de implicarea armatei si de simbolismul implicării militare, și Rusia, Uniunea Europeană și Statele Unite trebuie să discute mult, nu neapărat în convorbiri oficiale, dar și neoficiale, pentru că există o mulțime de probleme între acești parteneri și misiunea de menținere a păcii trebuie să își găseasca loc în agenda acestor convorbiri.
Europa Liberă: Ce statut ar trebui sa i se ofere Transnistriei? Unii spun ca cel mai mult Moscova ar insista pe federalizarea Moldovei. Asa sa fie?
Kalman Mizsei: Eu nu sunt un reprezentat oficial al Uniunii Europene în acest moment și de aceea nu voi vorbi în numele ei, dar ceea ce pot spune este că ceea ce e important aici este ceea ce se propune și să nu dăm o importanță mult prea mare cuvintelor si conceptelor – de federalizare și de stat unitar. Spania este un stat unitar care acordă autonomie foarte largă regiunilor ei și o garantează prin Constituție. Rusia este un stat federal cu o putere centrală foarte mare și care acordă mult mai puțină autonomie republicilor federative care o compun. Așadar, federalizare sau stat unitar – aceste două concepte în sine nu spun mare lucru. Dar ceea ce trebuie să recunoaștem, de asemenea, este si psihologia în jurul acestor concepte. La Chișinău, cînd se vorbește despre federalizare, oamenii se gîndesc imediat la planul Kozak. De aceea, este folositor să analizăm de ce planul Kozak nu a fost acceptat. Si nu a fost acceptat mai ales din două motive: unul, asa cum făcea deosebirea, foarte corect, domnul Socor in interviul cu Dvs., între a se acorda autonomie regiunii transnistrene și intre a acorda o influență disproporționată asupra deciziilor centrale sau de a da posibilitatea de a bloca deciziile centrale. Cu alte cuvinte, diferit de planul Kozak este de a se da într-adevăr o largă autonomie regiunii trransnistrene, dar să se păstreze proporția în ceea ce înseamnă deciziile centrale. Transnistria ar putea avea niște drepturi disproporționate, dar foarte, foarte puține, nu multe. Si cu siguranță nu atit de multe ca în planul Kozak.
Este absurd ca Transnistria și Găgăuzia să fi avut reprezentare în Parlament la același nivel cu restul întregii Moldove. Ceea ce s-ar fi tradus prin 3 elemente cu aceleași drepturi, astfel încit (Transnistra și Găgăuzia) ar fi avut majoritate, ceea ce este absurd si este ceea ce propunea planul Kozak. Și al doilea element sunt trupele rusești, pe care le instituia memorandumul Kozak, ceea ce a fost de neacceptat și pentru OSCE, și pentru americani, și pentru NATO sau Uniunea Europeană. Aici, din nou „federalizarea” avea o conotație negativă. La Chișinău cînd cineva spune „federalizare”, toata lumea se gîndește la o influență extinsă a Rusiei. Proporțiile sunt foarte importante aici, dar denumirea nu este atit de importantă, cit este important ce drepturi constituționale vor fi acordate Transnistriei – autonomie lărgită, dar drepturi la nivelul deciziei centrale doar puțin mai mari decît cele corespunzătoare mărimii ei. Iar aranjamentele constituționale să fie garantate de o forță de poliție internațională legală și credibilă și de alte mecanisme. Acesta ar fi să fie pachetul care este necesar în soluționarea problemei transnistrene. Desigur că multă lume în Chisinau se teme, pe bună dreptate, de o soluție proastă. Exista o șansă pentru o soluție proasta și trebuie să luăm în considerare că trebuie să se evite o soluție care ar paraliza structurile statului. Aceasta ar trebui să fie linia roșie pe care politicienii moldoveni și cei europeni să aibă grijă să nu o treacă. Dar altfel, cuvintele de stat federal sau unitar au numai o semnificație relativă.
Europa Liberă: Pe cat de judicios este sa vorbim despre unificarea Republicii Moldova, daca guvernarea de la Chisinau si-a propus sa mearga pe calea eurointegrarii, iar autoritatile de la Tiraspol prefera vectorul estic, mai precis aderarea la uniunea euroasiatica.
Kalman Mizsei: Realitatea este că Moldova vrea integrare europeană pentru că este cel mai bun lucru pentru cetățenii ei. Si asta este valabil si pentru cei din regiunea transnistreana. Se vor ridica vizele, va exista comerț liber și se vor stînge legăturile cu investitorii europeni, cu Uniunea Europeana, cu cetățenii europeni și de toate astea vor beneficia și transnistrenii. Să nu uităm că ideea „mitică” a legăturilor speciale ale Transnistriei cu Rusia, este și ea o idee relativă, pentru că, așa cum știm, în Transnistria sunt moldoveni, dar Uniunea Europeana ar putea face multe pentru respectarea drepturilor vorbitorilor de rusă, a rușilor sau etnicilor ucraineni din regiune, dîndu-le drepturi lingvistice generoase, ceea ce cred că va fi foarte necesar. Asta cred că va fi foarte important pentru a îndeplini și aspirațiile celor din regiune. Mai mult, o eventuala integrare în Uniunea Europeană va întări și legăturile economice puternice ale Transnistriei cu Rusia, pentru că investitorii ruși vor fi interesați să investească aici, pentru a beneficia și ei de o piața de desfacere mai mare, căci în ciuda actualei crize, Uniunea Europeana este cea mai mare piață de desfacere a lumii.
