Interviu cu Vladimir Socor: Partidul Comuniștilor este în prada unor fantezii revoluționare și va pierde voturi mai repede decât ne-am imagina. APE. 08.08.2012.

46

Analistul Fundației americane Jamestown, Vladimir Socor, susține că prin gesturile și declarațiile sale din ultimul timp, mai ales cele ale ministrului adjunct de Externe Grigorii Karasin, Rusia a demonstrat că se află în prin proces de retragere de facto a recunoașterii integrității teritoriale a R.Moldova. Situația internațională este mai defavorabilă acum ca oricând pentru soluționarea politică a conflictului din regiunea transnsitreană dintre Rusia și R.Moldova. Motiv pentru care politica de apropiere pe plan local cu echipa conducătoare de la Tiraspol, aleasă de premierul Vlad Filat, este cea mai bună soluție în acest moment, spune Vladimir Socor într-un interviu pentru emisiunea Sinteze și Dezbateri de Politică Externă, realizată de Asociația pentru Politică Externă.

În a doua parte a interviului, Vladimir Socor constată că Partidul Comuniștilor a pierdut sentimentul de responsabilitate și de ascultare față de lege, iar conducerea acestuia „zdruncină statalitatea R.Moldova” și „este în prada unor fantezii revoluționare”. „PCRM va pierde voturi mai repede decât ne-am fi imaginat. Și cred că foarte curând ne vom aminti cu un zâmbet ironic de vremea în care Partidul Comuniștilor pretindea să se identifice cu statalitatea”, mai spune Vladimir Socor.

Analistul vine și cu o proprie viziune asupra consecințelor și impactului evenimentelor de la Bălți.

Vă propunem în continuare textul integral al interviului.

Lina Grâu: Invitatul emisiunii noastre de astăzi este cunoscutul analist al Fundației americane Jamestown, Vladimir Socor, pe care l-am rugat pentru început să ne spună cum vede evoluțiile în problema transnistreană, acum, când negocierile oficiale reluate la sfârșitul anului trecut s-au transformat în întâlniri periodice, în cadrul cărora însă se merge doar pe soluționarea unor probleme economice sau sociale și sunt ocolite subiectele politice. Presa rusă l-a citat recent pe ministrul adjuct de Externe, Grigorii Karasin, cu declarația că Transnistria ar urma să devină un raion în cadrul Republicii Moldova. L-am întrebat pe Vladimir Socor dacă acest lucru ar putea însemna o schimbare de optică la Moscova în raport cu Transnistria.

Vladimir Socor: Am văzut o relatare, una singură, în mass media, în care domnul Karasin era citat vorbind despre un posibil raion al Transnistriei în Republica Moldova. Sunt convins că a fost greșit citat sau greșit înțeles. Nici vorbă nu poate fi ca domnul Karasin să echivaleze Transnistria cu raionul Nisporeni sau Șoldănești din Republica Moldova.

Dimpotrivă, în declarațiile făcute în presa din Rusia, apoi în numeroasele declarații de la Tiraspol, domnul Karasin a spus de multe ori următoarele: propuneri valabile pentru rezolvarea conflictului s-au conținut în Memorandumul din 1997 de la Moscova (e vorba despre Memorandumul Primakov) și în Memorandumul Kozak din 2003. Domnul Karasin nu a menționat nicio propunere mai recentă decât Primakov și Kozak. Domnul Karasin s-a pronunțat pentru egalitatea în drepturi a Chișinăului și a Tiraspolului la negocieri. Domnul Karasin și mă refer la declarațiile și articolele sale din ultima săptămână și niciodată nu a menționat cuvintele „integritatea teritorială a Republicii Moldova”. Domnul Karasin a menționat în repetate rânduri soluția federalizării sau a confederalizării, a spus că dânsul nu insistă în mod neapărat ca Moldova să accepte acest lucru, dar dacă Moldova nu acceptă, atunci nu se va rezolva conflictul. Domnul Karasin a cerut, ca și alte oficialități rusești în ultimul timp, abolirea legii organice a Republicii Moldova din anul 2005 care exclude federalizarea.

Referitor la trupele zise de pacificare, domnul Karasin și alte oficialități rusești care l-au însoțit s-au pronunțat pentru rămânerea practic necondiționată și practic pe termen nedefinit pe teritoriul Republicii Moldova, dar ei spun „pe Nistru”. Diplomația rusească anume cu această ocazie a schimbat terminologia și nu se mai referă ca în trecut la „trupele de pacificare rusești din regiunea transnistreană a Republicii Moldova”, cum era uzanța diplomatică până nu demult, acum ei spun „trupele de pacificare pe Nistru”. Deci, noțiunea politică și statală „Republica Moldova” a fost înlocuită cu o noțiune pur geografică.

Avem de a face cu accelerarea unui proces de retragere de facto de către Rusia a recunoașterii integrității teritoriale a Republicii Moldova. Concluzia este că situația internațională este mai defavorabilă decât oricând pentru soluționarea politică a conflictului dintre Rusia și Republica Moldova și un conflict întreprins de către Rusia cu trupele ei pe teritoriul internațional recunoscut al Republicii Moldova. Nu este un conflict între două părți ale Republicii Moldova, cu atât mai puțin un conflict între două maluri ale Nistrului, cum s-a încetățenit expresia. Este un conflict interstatal.

Cum depășim situația? Conflictul nu a putut fi rezolvat timp de 20 de ani în cadrul dreptului internațional, în cadrul diplomației internaționale și în contextul interstatal. Deși conflictul este interstatal, internațional și aparține zonei dreptului internațional, totuși el nu a putut fi soluționat în cadrul acesta. E nevoie de o nouă abordare. Ea poate și trebuie să fie încercată anume în modul în care o încearcă astăzi Guvernul Republicii Moldova. Practic, Guvernul Republicii Moldova încearcă să transfere procesul de soluționare a conflictului din cadrul interstatal și internațional într-un cadrul local. Anume această abordare, cred eu, trebuie încercată și este actualmente încercată de către Guvernul primului ministru Vlad Filat.

Această abordare oferă o șansă posibilă, teoretică, care până acum încă nu a fost încercată sau fructificată. Anume aceea de a stabili punți de înțelegere, de contact, de dialog, posibil ulterior și de înțelegere politică cu conducerea de la Tiraspol, încercând să construim aceste punți peste capul Rusiei. Ideea aceasta ca atare a mai existat și anterior la nivel teoretic. Dar nu a fost încercată la modul serios în practică. Domnul Vlad Filat o încearcă acum în practică. Știm să domnul Filat și noul lider din Tiraspol, Evghenii Șevciuk, se întâlnesc în mod periodic, se întâlnesc într-un mod neoficial, relaxat, într-o atmosferă neoficială și nu știu dacă pot să o numesc prietenească, dar sigur nu e ostilă.

Domnul Șevciuk la Tiraspol este în plin avânt de construire a unei verticale a puterii pentru sine însuși. Eu pornesc de la ipoteza că o verticală a puterii poate să-i confere domnului Șevciuk o autonomie sporită față de Moscova, o mai mare libertate de manevră, de acțiune, de mișcare în raport cu Moscova. Dacă deci, ipotetic, domnul Șevciuk poate fi atras într-o discuție pe plan întâi uman, apoi social, economic și în cele din urmă politic, în dialog cu Chișinăul, dacă integrarea europeană a Republicii Moldova avansează suficient pentru a crea un magnet de atracție nu pentru populația din stânga Nistrului, ci pentru elita din stânga Nistrului, care ia decizii, inclusiv și mai ales echipa lui Șevciuk, atunci poate că reușim să scoatem procesul de soluționare a conflictului transnistrean din cadrul interstatal și internațional și să-l mutăm pe plan local. Și atunci, oricare lider de la Chișinău și și mă gândesc în primul rând la Vlad Filat și care ar reuși să avanseze pe acest plan într-un mod în care instrumentele internaționale nu au avansat, desigur că acel politician de la Chișinău ar merita recunoștința alegătorilor.

Lina Grâu: În acest efort al Chișinăului de a stabili punți către administrația de la Tiraspol, în ce măsură pot miza autoritățile moldovene pe susținerea Occidentului, chiar și la nivelul discuțiilor cu Rusia? Ce pârghii concrete are UE sau Occidentul în general de a influența Rusia pe acest subiect?

Vladimir Socor: Pe plan internațional Uniunea Europeană rămâne speranța principală în ceea ce privește ajutorul extern pentru soluționarea problemei transnistrene. Dar rolul UE este unul indirect, nu direct. Uniunea Europeană este deosebit de receptivă față de aspirațiile europene ale Republicii Moldova, UE într-un mod destul de activ practic ghidează Chișinăul pe calea integrării europene. Cred că vor fi succese majore în acest sens în anul 2013.

Spuneam să rolul UE în reglementarea transnsitreană este unul indirect și acela de a face Republica Moldova atrăgătoare pentru elita economică și politică de la Tiraspol. Viitorul Ucrainei pare incert, România din păcate nu a reușit să devină un actor influient la Bruxelles în ceea ce privește Republica Moldova, SUA sunt într-un proces de dezangajare strategică din zona noastră a Europei. În rezumat, contextul internațional este astăzi mai defavorabil decât oricând în trecut pentru a încerca o rezolvare politică a conflictului pe plan internațional.

Guvernul Republicii Moldova procedează corect atunci când nu se lasă atras de propuneri privitoare la prezentarea unui document de statut al Transnistriei. Ar fi mult prea devreme astăzi ca Republica Moldova să propună în mod concret un proiect de statut al Transnistriei, din cauza situației internaționale defavorabile.

Și încă ceva. Eu personal am fost un susținător convins al conceptului „Celor trei D și Democratizare, Decriminalizare, Demilitarizare”, Democratizarea fiind primul dintre cele trei „D”, concept lansat de bunii mei prieteni analiști de la Chișinău. Am ajuns însă între timp la concluzia că democratizarea este prematură și probabil iluzorie. Dacă vrem să ajungem la o înțelegere cu o echipă conducătoare de la Tiraspol, avem nevoie ca la Tiraspol să existe o echipă care este destul de puternică, care controlează situația în așa măsură încât să poată face înțelegeri și îndeplini înțelegeri. O situație incoerentă în luptă constantă pentru putere la Tiraspol nu face decât să deschidă poarta pentru amestecul și mai brutal al Rusiei în deciziile celor de la Tiraspol.

Cu echipa lui Igor Smirnov a plecat din Transnistria un grup de oameni care nu a aparțineau Transnistriei, nu aveau nici în clin, nici în mânecă cu ea. Era un grup de strânsură de pe întinsurile Siberiei și ale Uralilor. Acum avem la Tiraspol, pentru prima dată, o echipă locală, cu interese locale. O echipă cu o mentalitate desigur profund distorsionată de prioada sovietică și post-sovietică, dar cel puțin este o echipă locală. Cu aceasta trebuie de încercat a se lucra și se poate lucra cum încearcă primul ministru al Republicii Moldova și la Tiraspol, la Chișinău sau chiar la Muntele Atos.

Lina Grâu: Domnule Vlad Socor, vroiam să vă mai întreb unde ați plasa Dumneavoastră mai degrabă apropiata vizită a Angelei Merkel la Chișinău și în contextul susținerii parcursului european al Republicii Moldova, sau mai degrabă în cel al soluționării conflictului transnistrean, pentru că s-a speculat destulde mult acest subiect?

Vladimir Socor: Din punctul de vedere al Chișinăului, vizita doamnei Merkel este un lucru foarte bun. Angela Merkel este cu siguranță liderul cu cea mai mare greutate, cu cea mai mare autoritate pe continentul european la această oră. Cuvântul doamnei Merkel cântărește mai mult decât cuvântul multora, tuturor practic liderilor europeni. Atenția acordată de Guvernul german este un lucru foarte pozitiv. Relația bilaterală dintre Chișinău și Berlin poate duce la o activizare a sprijinului Belinului pentru integrarea europeană a Republicii Moldova. Influiența Berlinului la Bruxelles, în instituțiile europene poate să se facă simțită în interesul Republicii Moldova. Doamna Merkel are o relație specială pe plan politic cu primul ministru Vlad Filat. Deci, vizita este un lucru foarte bun.

În ultimul timp la Chișinău s-a creat o atmosferă de alarmă, vecină cu panica, la ideea că cineva din UE, Germania mai ales, sau alte forțe din UE, ar face presiuni asupra Republicii Moldova ca să accepte federalizarea, ca preț a înțelegerii ruso-germane conținute în Memorandumul de la Meseberg din anul 2010. Această atmosferă de alarmă vecină cu panica este complet nemotivată, complet greșită și și vreau să repet acest lucru și nimeni nu face presiuni asupra Republicii Moldova ca să accepte federalizarea. Nici măcar Rusia nu poate să facă asumenea presiuni, deși ar dori. Rusia nu are mijloace ca să facă asemenea presiuni.

Este absurd ca cineva să-și închipuie că UE ar face presiuni asupra Republicii Moldova ca să accepte federalizarea. Nici vorbă de așa ceva. În general, toată lumea își dă seama că federalizarea în situația Republicii Moldova ar duce la distrugerea statului Republica Moldova și acest lucru este cât se poate de clar și pentru diplomații occidentali. Anume acest lucru se are în vedere atunci când diplomații occidentali repetă mereu formula „Soluționarea conflictului trebuie să ducă la un stat viabil și funcțional”. Acesta este un limbaj codificat care exclude federalizarea.

Lina Grâu: Domnule Socor, aș vrea să vorbim și despre câteva aspecte legate de politica internă din Republica Moldova. Zilele trecute aleșii locali din Bălți și-au anunțat intenția de a organiza un referendum pentru creșterea gradului de autonomie. Domneavoastră cum vedeți lucrurile și este acesta un pericol pentru integritarea, suveranitatea Republicii Moldova?

Vladimir Socor: Pentru integritate nu are cum să fie un pericol pentru că Bălții, chiar dacă ar dori să iasă din componența Republicii Moldova, nu ar avea pe unde. Alt pericol este și este pericol de agitație și chiar de ciocniri. Acest pericol eu îl văd și mă îngrijorează. Agitații și posibile ciocniri fără urmări dramatice, dar cu efecte pe planul imaginii Republicii Moldova, cu efecte foarte negative pentru climatul investițional al Republicii Moldova.

Inițiativa comuniștilor de la Bălți a fost susținută de liderul Partidului Comuniștilor de la Chișinău, Vladimir Voronin. Urmărind activitatea Partidului Comuniștilor în decursul ultimului an, am observat o pierdere gravă a sentimentului de responsabilitate și de ascultare față de lege. Chiar dacă în dezbaterile parlamentare și în sesizările la adresa Curții Constituționale, PCRM face mare caz de lege și de Constituție, în afara cadrului parlamentar Partidul Comuniștilor, cu slabele sale forțe, a încercat să pornească un fel de mișcare de nesupunere civică, vecină cu o fantezie revoluționară. Mișcarea aceasta a eșuat până la urmă, s-au produs niște demonstrații relativ slabe la Chișinău și în câteva centre raionale. Dar ea intră acum într-o nouă fază, odată cu inițiativa de la Bălți.

Faza aceasta eu o consider mai periculoasă decât faza de până acum. Un motiv este acela că orice mișcare pretinsă de autonomie la Bălți va căpăta inevitabil o coloratură etnică. Majoritatea din Consiliul municipal Bălți și purtătorii de cuvânt ai acestei inițiative aparțin în cea mai mare parte unor minorități naționale. Aceasta nu era cazul cu demonstrațiile de anul trecut și din primăvara acestui an, sau cu Congresul civic și cu nesupunerea civică. La Bălți apare acest caracter etnic, periculos după părerea mea.

Al doilea aspect este că mișcarea din Bălți poate fi stimulată în mod periculos de inițiativa unei grupări unioniste de a organiza un marș unionist în orașul Bălți. Eu consider că aceasta este o provocare iresponsabilă și consider că în interesul liniștii și ordinii publice autoritățile nu trebuie să o permită. Eu fac o comparație cu situația din Irlanda de Nord. În decursul multor ani, protestanții din Belfast organizau, cu ocazia unei sărbători național-religioase, un marș prin cartierele catolice ale Belfastului. De fiecare dată se produceau ciocniri. Era o provocare deliberată, care de fiecare dată împingea îndărăt orice proces de reconciliere dintre comunități și de reglementare a conflictului din Irlanda.

Un asemenea eveniment putem avea la Bălți cu ocazia acestui marș. În cel mai bun caz, poliția îi va separa unii de ceilalți, vor avea loc niște îmbrânceli, imagini televizate care știrbesc prestigiul Republicii Moldova. În cel mai rău caz și ciocniri, note diplomatice din partea Moscovei, consecințe în raioanele de sud, consecințe în raioanele de nord. În Republica Moldova nu putem să ne permitem să facem asemenea experimente. Sunt riscante. La Belfast Marea Britanie are o situație consolidată, poate să-și permită greșeli. Situația Moldovei nu e suficient de consolidată ca să-și permită riscuri și greșeli cum mă tem că ar putea avea loc la Bălți.

În ceea ce privește inițiativa referendumului, ideea Guvernului de la Chișinău de a organiza o ședință în deplasare la Bălți este una foarte bună. Este exact gestul care trebuia făcut în acest moment. Municipalității de la Bălți trebuie să i se demonstreze și faptul că Chișinăul are urechile deschise față de doleanțele locale, dar și faptul că Chișinăul reprezintă legea. Legea și Constituția nu o reprezintă Consiliul municipal Bălți, cu atât mai puțin fracțiunea unui partid și a Partidului Comuniștilor.

Aici îmi pare cu totul iresponsabilă atutudinea domnului Vladimir Voronin la Chișinău, care îi încurajează pe comuniștii de la Bălți să promoveze această inițiativă a autonomiei. Conducerea de vârf a PCRM este acum în prada unor fantezii revoluționare. Dânșii au pierdut puterea de stat. Nu mai sunt stataliști ca atunci când aveau puterea. Acum sunt revoluționari și este o transformare conform dialecticii comuniștilor. Foarte periculos și complet nepotrivit pentru un partid care se dorește partid purtător de stat.

Lina Grâu: În același context, vroiam să vă întreb cum credeți că se va produce realinierea Partidului Comuniștilor după interzicerea simbolurilor comuniste? Vladimir Voronin a și declarat că nu se va conforma acestei decizii.

Vladimir Socor: Din punctul de vedere al liderilor partidului, simbolurile comuniste constituie un atu electoral, un capital politic. Dânșii consideră că aceste simboluri atrag voturi. Alegătorii parcă nu ar trebui să găndească, ar trebui să reacționeze ca niște cobai experimentali când li se arată o imagine, conform liderilor PCRM. Eu cred că aceasta este o atitudine de desconsiderare, chiar de dispreț față de alegători.

Particul Comuniștilor și am spus asta de atâtea ori și nu a reușit să se adapteze unui sistem politic pluralist. Ar fi avut o șansă enormă să se adapteze și să domine un asemenea sistem pentru mulți ani după 2001 și după 2009. Dar a ratat această șansă din cauza mentalității sectare, netolerante a liderilor. Este un partid care nu a reușit să-și facă aliați, să-și câștige susținători de lungă durată. Acum PCRM a piedut toate atuurile pe care le avea anterior. Nu mai are nici resurse administrative, nici media holding, a pierdut o mare parte a echipei conducătoare. Și în mod inevitabil își va pierde susținerea electorală. O va pierde mai repede decât ar fi fost cazul.

Partidul ar fi putut să încetinească acest proces de dizolvare și să-l tărăgăneze pe termen lung, menținându-se la putere fie singur, fie în formulă de coaliție. A ratat această șansă. Și a ratat mai ales identificarea cu statul. Faptul că PCRM acum zdruncină stabilitatea în loc să o consolideze demonstrează cât de inadecvat înțelege conducerea partidului noțiunea de statalitate. Evident, în asemenea condiții noțiunea de statalitate a fost preluată de Guvern. Guvernul este acum purtătorul statalității. Și cred că foarte curând ne vom aminti cu un zâmbet ironic de vremea în care Partidul Comuniștilor pretindea să se identifice cu statalitatea.

Lina Grâu: În contextul a ceea ce spuneți dumneavoastră, în condițiile acestei încercări a comuniștilor de a provoca disensiuni în societate, de a crea turbulențe și deci o opoziție neconstructivă, care încearcă să torpileze toate măsurile Guvernului și în aceste condiții în ce măsură are coaliția de la Chișinău pârghii reale de a menține Republica Moldova pe parcursul european?

Vladimir Socor: Un lucru care este rareori conștinetizat în statele în curs de reformare este faptul că începutul reformelor trebuie să vină cu reformarea poliției. Acest lucru l-a înțeles echipa domnului Mihail Saakașvili în Georgia și reformarea poliției în 2004 a fost baza reformelor. Fără aceasta reformele nu vor fi viabile, vor fi un fel de patinaj pe gheață. Recent a venit la Chișinău o delegație din partea Ministerului de Interne al Georgiei, care a lansat un proiect de cooperare Georgia-Moldova pentru reformarea Ministerului de Interne al Republicii Moldova. Inițiativa aceasta a venit curând după contactele Guvernului de la Chișinău cu Guvernul de la Tbilisi, domnul Vlad Filat chiar a menționat acest lucru recent, întorcându-se dintr-o vizită din Georgia, unde a fost impresionat de reformele georgiene, inclusiv de cea a poliției.

Eu sper ca acest proces să demareze și în Republica Moldova, chiar dacă demarează cu întârziere. Precedentele guvernări au irosit atâțea ani în acest sens.