Moldova – Balet Intre Rusia si Romania. Comentariu de Vlad Lupan. Revista 22.

141

Lazar Comanescu si-a incheiat recent vizita in Republica Moldova, starnind comentarii contradictorii. "Ratoiala", "dezghet", "pantomima diplomatica", "tacerea ministrilor" si "au gasit limba comuna" sunt doar cateva dintre cuvintele utilizate de jurnalisti pentru a descrie vizita ministrului de Externe de la Bucuresti.

Relatiile moldo-romane pot fi usor ca­rac­­terizate "traditional proaste", daca pri­vim din perspectiva ultimilor 15 ani. Evi­dent, traditia a fost intrerupta in timp, dar a ramas in linii mari valabila si acum. In ge­neral, politica externa a Republicii Mol­do­va a inregistrat in acesti ani fluctuatii per­­manente si nu doar in relatiile cu Ro­ma­nia, dar si cu ceilalti actori de pe sce­na internationala. Romania, totusi, pre­zin­­ta interes pentru Republica Moldova atunci cand poate promova interesele oc­ci­den­tale ale Chisinaului. De aici si prie­te­nii­le de moment cu presedintele Traian Ba­ses­cu sau cu georgianul Mihail Saa­kas­vili sau ucraineanul Viktor Iuscenko, care se pro­duc pe fundalul unor relatii mai proas­te cu Rusia sau al unor alegeri din Repu­bli­ca Moldova. Astfel, pre­sedin­te­le Repu­bli­cii Moldova, Vladimir Voro­nin, a decla­rat la inceputul acestui an ca tara sa este os­taticul jocului geopolitic al marilor pu­teri, subscriind filosofiei locale de a-si ajus­­ta linia politica interna si ex­ter­na du­pa interesele actorilor dominanti.

Filosofia de "ostatic" este acum vi­zi­bi­la in relatia cu Rusia. Politica Partidului Co­munistilor din Republica Moldova (PCRM), aflat la guvernare din 2001, a fost dintotdeauna sa-si lase o optiune de re­zerva. Acest fapt explica initierea de ca­tre presedintele Voronin in 2005 a unor con­sultari cu Vladimir Putin, la doi ani de cand relatiile cu Rusia s-au racit, in urma refuzului liderului de la Chisinau de a sem­na Memorandumul Kozak, de regle­men­tare a crizei transnistrene. Relatia cu Ru­sia a ajuns sa domine agenda con­tac­telor Republicii Moldova cu Romania, NATO si, partial, cu Uniunea Europeana. Pre­se­din­tele Voronin a inceput, astfel, in­­­ca in 2005, pregatirile pentru campania elec­to­ra­la din 2009, in care tema solu­tio­na­rii con­flictului transnistrean va domina agenda.

Comunistii de la Chisinau, dorind sa uti­­lizeze subiectul transnistrean in sco­puri electorale, au incercat sa negocieze di­­rect cu Moscova. Liderii moldoveni au racit relatia cu Bucurestiul poate datorita unor sugestii de la Moscova, conform ca­ro­ra dialogul transnistrean va fi reluat doar atunci cand Republica Moldova va pre­­zenta asigurari ca nu se va uni cu Ro­ma­nia, adica prin semnarea de catre Ro­mania a Tratatului de baza si a Trata­tu­lui de frontiera.

Miza electorala era urmatoarea – Chi­si­­naul propune Moscovei un pachet de documente prin care separatistii rusi de la Tiraspol vor obtine veto in parlament si in subiecte de securitate internationala, in­tegrare europeana si alte subiecte de politica externa, dar si interna. In schimb PCRM organizeaza alegeri cu partici­pa­rea macar de forma a transnistrenilor si le castiga. Chisinaul spera sa obtina si sus­tinerea mediatica a Moscovei, prezen­­ta masiv in Republica Moldova. Astfel, prin­tre moldoveni, "primul canal" al televi­ziu­nii ruse este cel mai vizionat, cu o in­­cre­de­re de peste 90% in randurile popu­latiei din Moldova, iar prim-ministrul rus Putin si actualul presedinte Dmitri Med­ve­dev se bucura in Republica Moldova de o popu­­laritate de peste 70%, adica aproa­pe de doua ori mai mare decat cea a prese­din­ti­lor Voronin sau Basescu. Fara in­doiala, co­munistii ar putea sa cedeze Mos­covei in schimbul unor declaratii pozi­tive despre Vladimir Voronin si PCRM din partea lui Putin si Medvedev facute la televiziunea rusa, atat de credibila in Mol­dova. Printre conditiile puse de Moscova se afla racirea relatiilor cu Romania si sem­­­narea trata­telor de baza si de frontiera.

Asa s-ar putea explica de ce Chisinaul a recurs in ultimul timp la conditionarea sem­­narii Conventiei privind micul trafic de frontiera de semnarea ambelor trata­te. Argumentul este slab, pentru ca Ro­ma­nia a recunoscut Republica Moldova in­­­ca in 1992 in frontierele sale de acum. Pro­ble­ma Chisinaului este ca Federatia Rusa nu a raspuns in niciun fel, se pare, pro­pu­ne­rilor venite din Moldova. Mai mult, Ru­sia pune noi conditii pentru a re­veni la masa de negocieri. De obicei, in solu­tio­na­rea conflictului transnistrean, Mos­­cova cere Tiraspolului sa spuna ceea ce rusii cred, dar nu pot declara oficial. Astfel, separatistii au cerut Chisinaului sa sem­neze un Tratat, prin care este recu­nos­cuta existenta a doua state – Repu­bli­ca Mol­dova si Republica Moldoveneasca Nis­treana. Acest scenariu nu a fost luat in calcul la Chisinau.

Liderii PCRM nu mai sunt credibili la Moscova, dupa refuzul lor de a semna Me­­morandumul Kozak. De altfel, presa de la Chisinau afirma ca Rusia investeste deja in alte personalitati politice din Repu­blica Moldova. Inca in luna iunie a aces­tui an se relata despre reactivarea unor orga­ni­zatii sustinute de Moscova. In iunie a fost anuntata crearea a doua organizatii pro­rusesti, cea mai importanta fiind "Prie­tenii Rusiei", in care a fost cooptat fos­tul prim-ministru al Republicii Moldova Va­sile Tarlev, cu un rating de popularitate inalt in Moldova, dar si Mihail Formuzal, liderul regiunii autonome Gagauze, din sudul Re­publicii Moldova, care afiseaza ten­dinte de separatism.

Intr-un asemenea context, Republica Moldova isi va modifica relatiile cu Ro­ma­nia cat de curand se poate. Vizita mi­nis­tru­lui Lazar Comanescu este tocmai un ase­menea semnal, de vreme ce vizita a fost initiata chiar de Chisinau. Intr-ade­var, in lipsa unei reactii pozitive a Mosco­vei, Partidul Comunistilor de la Chisinau, in traditionala sa maniera, isi cauta din nou o portita de scapare prin incalzirea rela­tiilor cu Bucurestiul. Insa nu trebuie sa in­­te­legem ca autoritatile de la Chisi­nau sunt disperate si vor cadea ca marul copt in mainile Bucurestiului. Relatiile pe care Republica Moldova si le-a construit cu statele baltice, in particular Lituania, ii per­mit sa negocieze direct si putem spune cu relativ succes cu Uniunea Eu­ro­peana, fara Romania. Poate si ima­ginea proasta europeana a unui stat cer­ta­ret cu vecinii i-a motivat, eventual incon­stient, pe oficia­lii moldoveni sa-si repare din imagine, dar nu si din interese – acestea raman ne­schim­bate pentru ale­ge­rile din 2009. E po­sibil ca acum Chisi­naul sa "sperie" Ru­sia cu o relatie mai buna cu Romania, in acelasi timp incer­cand sa obtina de la Bucuresti semnarea acestor doua tratate in speranta sa "im­­buneze" Moscova. http://www.revista22.ro/