Pierre Andrieu, Ambasadorul Republicii Franceze la Chișinău: „În Domeniile Dificile, Efortul Trebuie să fie mai Mare…”. Timpul.

88

Sorina Ștefârță: Domnule Ambasador, aș vrea să încep cu o întrebare oarecum delicată. Acum o lună, la 13 iunie, irlandezii au spus un „nu” hotărât Tratatului de la Lisabona, care venea să înlocuiască ceea ce s-a numit Constituția Europeană, „îngropată” acum doi ani de un alt „nu” hotărât spus, la o distanță de doar câteva zile, de olandezi și francezi. Ce e de făcut în această situație?

Pierre Andrieu: Asta e democrația. Este opțiunea exprimată de poporul irlandez – în tot cazul, de o majoritate de circa 54 la sută a acestuia – care, probabil, consideră că respectivul tratat nu-i reprezintă interesele și năzuințele. Vox populi, vox Dei, au spus anticii… Desigur, am putea să justificăm acest „nu” prin lipsa de comunicare suficientă, de informare completă și concludentă sau de explicații detaliate pe care guvernul irlandez ar fi trebuit să le aducă cetățenilor săi cu privire la acest tratat care – deși e simplificat – are totuși 300 de pagini. Dar trebuie să recunoaștem, totodată, că aceste probleme sunt valabile pentru toate guvernele europene și că, dacă s-ar recurge la noi referendumuri, ne-am putea confrunta și cu noi voturi negative.

Totuși, în săptămânile ce au trecut de la referendum, mai multe voci europene au afirmat că Irlanda ar fi fost cea mai puțin motivată să spună acest „nu” pentru noul proiect al UE. Unul dintre foștii premieri danezi a lansat chiar ideea că Irlanda ar trebui să se retragă din UE…

P.A.: Toată lumea știe că reușita economiei irlandeze din ultimii ani se datorează, înainte de toate, faptului că această țară a aderat la UE, beneficiind de avantajele și ajutorul financiar oferit de Comunitatea Europeană. Cu toate acestea, opinia daneză nu e decât o… opinie și nu cred că retragerea Irlandei ar fi o soluție pentru restul UE. Să nu uităm, totodată, că tocmai Danemarca face uz de o serie de derogări de la regulile UE, cum ar fi moneda națională, bunăoară…

Când, acum un an și jumătate, Germania preluase președinția UE, una dintre prioritățile anunțate a fost găsirea unei soluții pentru criza constituțională de atunci. La final de mandat, Angela Merkel a oferit soluția de consens, sub forma Tratatului de la Lisabona. Ar putea Franța să-și propună, în aceeași manieră, soluționarea „crizei de Tratat” ca prioritate?

P.A.: Mai întâi, vreau să menționez că, așa cum la Chișinău nu există reprezentanța diplomatică a Sloveniei, noi am asigurat și președinția slovenă aici… Nu știu dacă soluționarea acestei crize va fi o prioritate, cu siguranță însă va fi un dosar căruia președinția franceză îi va acorda extrem de multă atenție. Președintele Nicolas Sarkozy a avut deja un discurs în acest sens la Bruxelles, el intenționează să întreprindă o vizită în Irlanda. Oricum, Consiliul European și-a luat patru luni pentru reflecție, după care va decide cum se va proceda. Eu sunt convins că soluțiile vor fi găsite, dar desigur că evenimentele se vor derula cu o oarecare întârziere ca urmare a votului irlandez.

Ce alte dosare vor mai constitui „teme fierbinți” pentru președinția franceză a UE?

P.A. :Sunt câteva. Este vorba, înainte de toate, de problemele climaterice și ale protecției mediului, cele ce țin de energie și controlul migrației, precum și chestiuni referitoare la apărare.

Pentru țara dvs., anul care s-a scurs a fost marcat de mariajul președintelui Sarkozy. Există însă, cu certitudine, și alte elemente care constituie imaginea Franței de astăzi. Care sunt ele?

P.A.: Este adevărat că presa atât franceză, cât și cea internațională, a excelat și chiar exagerat pe alocuri în reflectarea acestui subiect. Președintele Republicii Franceze are dreptul să fie om și dreptul de a fi fericit. Bineînțeles că Franța nu înseamnă doar problemele personale ale șefului statului. Imaginea Franței de azi este în egală măsură voința președintelui Sarkozy de a moderniza țara și de a duce la bun sfârșit reformele lansate odată cu preluarea mandatului. Este și dorința de a fi, în continuare, o voce distinctă în politica europeană și cea internațională.

Ce notă ați da relațiilor franco-moldave de astăzi?

P.A.: O notă bună, cred eu. În ultimul an, am avut contacte la nivel ministerial și parlamentar, la Chișinău și la Paris. Franța este decisă să susțină în continuare R. Moldova pe calea integrării europene, căci suntem ferm convinși în ceea ce se cheamă „vocația europeană” a țării dvs. Tocmai de aceea, am salutat anunțul potrivit căruia Comisia Europeană va începe să reflecteze asupra unui nou cadru de relații juridice cu R. Moldova. Și sperăm că R. Moldova de asemenea va reuși să realizeze cu succes toate reformele inerente unei apropieri și integrări europene. În ceea ce privește relațiile strict bilaterale, îmi face plăcere să menționez faptul că Franța este unul dintre cei mai mari investitori străini în R. Moldova. Chiar acum câteva săptămâni am creat un Club de afaceri franco-moldav. Va fi un instrument care îi va ghida pe potențialii investitori francezi, pe reprezentanții companiilor franceze, în mediul de afaceri al R. Moldova, dar și va promova schimburile economice și financiare între cele două țări.Investitorul este o ființă prudentă…

Acum un an, dvs. menționați pe lista investitorilor francezi câteva companii – „Orange”, „Lafarge”, „Societe Generale” și „Lactalis”. Anul acestea sunt aceiași. De ce, în pofida eforturilor de care vorbiți mai sus, investitorii nu se prea înghesuie să vină în Moldova?

P.A.: Îmi amintesc și eu ce spuneam acum un an: prezența celor câțiva „puțini, dar buni” ne plasează printre primii în R. Moldova – bănci, telefonie mobilă, domeniul agroalimentar și cel de producere a cimentului sunt sectoare importante, fiți de acord… Există însă și alte întreprinderi ce sunt interesate și care, cum s-ar spune, adulmecă aerul de afaceri de aici. Dar procesul de investire este unul lent, care durează. Investitorul este o ființă prudentă, mai ales în țările fostului spațiu sovietic, unde climatul de afaceri nu e întotdeauna unul stabil. Și ei au nevoie să observe ce se întâmplă în jur și să mediteze, poate, ceva mai mult decât în alte cazuri. Cu certitudine, însă, că investițiile vor veni, profitând de așezarea geografică a R. Moldova – între piețele Uniunii Europene și cele de Est -, dar și de forța de muncă de aici, mulți dintre moldoveni fiind oameni foarte bine instruiți, vorbitori de limbi străine, inclusiv franceza. Astfel, faptul că R. Moldova este o țară francofonă de asemenea poate constitui un avantaj pentru voi.

În ce măsură mai este francofonia actuală?

P.A.: În măsura în care francofonia este o uniune de țări care împărtășesc aceleași valori – limba și civilizația franceză, dar și democrația, buna guvernare, dezvoltarea economică și socială. Și R. Moldova are nevoie de toate acestea.

Precum spuneați mai sus, R. Moldova are nevoie și de reforme. Ne reușește să facem față acestei necesități? Putem vorbi de o evoluție și, chiar, de progres?

P.A. Este o temă largă pentru dezbateri. Conform observațiilor noastre, dar și raportului Comisiei Europene din primăvară, progresul există. Multe lucruri au fost realizate. Dar Comisia a subliniat câteva sectoare unde R. Moldova trebuie să intensifice reformele – drepturile omului, combaterea corupției, libertatea presei și climatul de afaceri. Plus Transnistria, care însă nu este o problemă pur moldovenească, cheile pentru soluționarea ei aflându-se departe de Chișinău… Ne dăm seama că sunt niște domenii dificile, dar cu atât mai mare trebuie să fie efortul în depășirea acestora…

În calitatea dvs. de ambasador, care sunteți un observator al vieții politice de aici, cum credeți, va reuși Puterea de la Chișinău să asigure organizarea unor alegeri libere și corecte în 2009, așa precum a promis președintele Voronin în cadrul ultimei sale vizite la Bruxelles?

P.A.: Nu am motive să nu cred președintelui Voronin, dar continuăm totodată să monitorizăm tot ce se întâmplă în viața politică a R. Moldova. Suntem la curent și cu evenimentele din Consiliul municipal Chișinău, și cu cele din Gagauz-Yeri. Observăm și suntem la curent cu toate.

Recent, Suedia și Polonia au lansat ideea unui Parteneriat pentru Europa de Est, avantajos pentru țările din regiune, inclusiv pentru R. Moldova. Care e atitudinea Franței vizavi de acesta, de vreme ce țara dvs. a anunțat că se va concentra pe zona Mării Mediterane?

P.A.: Am avut consultări cu polonezii la acest subiect, dar discuțiile nu sunt nici pe departe încheiate. Ceea ce pot să zic e că inițiativa președintelui Sarkozy cu privire la Marea Mediterană nu va afecta în niciun fel atenția pe care o vom acorda Europei de Est. Dimpotrivă, avem relații foarte apropiate cu țările din această regiune și… vom merge cu ambele picioare, pe ambele direcții.

www.timpul.md