Eugen Revenco: Occidentul nu-și dorește o situație în care ar plana riscul uzurpării puterii de stat. Info-Prim-Neo. 06.08.2009.

80

Pe care scenariu mizează Occidentul în ceea ce privește evoluția evenimentelor din R. Moldova?

– Occidentul și-a expus poziția în mai multe declarații. Oficialii europeni salută încheierea alegerilor, remarcă climatul dușmănos în cadrul campaniei electorale, creat preponderent de Partidul Comuniștilor, și îndeamnă spre a evita atitudini revanșarde. Partenerii din vest doresc instaurarea cât mai rapidă a unui guvern funcțional și alegerea președintelui țării printr-o coaliție a mai multor partide.

Respectul manifestat față de votul cetățenilor moldoveni constă în acceptarea oricărei guvernări, cu sau fără PCRM. Important este să se asigure o situație previzibilă și un guvern credibil și funcțional, pentru a face față crizei economice și a evita o criză politică. Cu siguranța că Occidentul nu-și dorește o situație în care ar plana riscul sau suspiciunea uzurpării puterii de stat, de care o persoană sau un grup de persoane.

– Și totuși, Occidentul este rezervat în luare de atitudine. De ce?

– De această dată UE, și Occidentul în general, manifestă o pregătire mai bună decât în aprilie. Luările de atitudine sunt mult mai documentate.

Occidentul, însă, nu este un Mesia și ca oricare fire umană poate să greșească, bunăoară reacțiile din aprilie au fost sub nivelul așteptărilor societății moldovenești. Totuși, oricare va fi decizia politicienilor de la Chișinău, este important să fie asigurată durabilitatea acestei soluții politice. Pe de altă parte, partidele politice ar trebui sa fie mai eficiente decât în aprilie în comunicare cu partenerii săi externi, folosind multiplele canale care le stau la dispoziție.

– Cine sau ce poate aplana criza politică din țară?

Orice coaliție, largă sau bilaterală, poate evita pe termen lung o criza politică și stabiliza țara. Însă, formula stabilitații din ultimii 8 ani nu a produs rezultate de succes. Deci, noii deputați de la Chișinău au posibilitatea de a demonstra prin acțiuni și rezultate calitatea schimbării clasei politice, dacă s-a produs sau nu.