Victor Chirilă: Reformarea diplomației R. Moldova este un Imperativ. Info-Prim Neo. 19.08.2009.

125

Pe parcursul ultimilor opt ani, autoritățile moldovene au gafat în repetate rânduri în relațiile cu principalii săi parteneri externi, cum sunt UE, Rusia, SUA și, mai ales, vecinii noștri România și Ucraina. Acest perseverent „călcat repetat prin străchini”, de care a dat și continuă sa dea dovadă mereu tânăra noastră diplomație, ne-a făcut pe mulți dintre noi să ne întrebăm dacă nu cumva ceva e putred în/cu politica externă a R. Moldova și serviciul ei diplomatic.

Evenimentele din aprilie curent și colapsul relațiilor țării noastre cu România au confirmat ceea ce devenise treptat evident pentru partenerii noștri occidentali, și anume că diplomația R. Moldova a pierdut simțul realității, este un serviciu dezorientat/debusolat și, mai ales, în criză acută de profesionalism și deontologie profesională. Altfel spus, diplomația noastră a ajuns să fie o formă instituțională golită de conținutul necesar.

Perpetuarea acestei stări de fapt este inadmisibilă, dacă Alianța pentru Integrarea Europeană (AIE) dorește să refacă în scurt timp imaginea R. Moldova de partener credibil, să revigoreze procesul de integrare europeană și să relanseze relațiile de cooperare cu partenerii săi strategici.

Totodată, diplomația moldoveană trebuie să-și recâștige statutul de avangardă a procesului de integrare europeană, or, pentru a înfăptui acest lucru, AIE va trebui să reformeze structura internă/operațională a ministerului de externe și să readucă în albia constituțională mecanismul de luare a deciziilor în domeniul politicii externe. În caz contrar, agenda de integrare europeană a viitoarei guvernări riscă să fie torpilată chiar de la bun început.

Prin urmare, este indispensabil ca reforma cadrului instituțional și decizional al politicii externe să se axeze pe atingerea următoarelor obiective:

1. Să reașeze atribuțiile șefului statului în domeniul politicii externe conform art. 86 al Constituției R. Moldova, astfel încât, să se pună capăt practicii de implicare a Președinției în activitatea internă a ministerului de externe. Conform respectivului articol, președintele țării este împuternicit să poarte tratative și ia parte la negocieri, să încheie tratate internaționale în numele R. Moldova, să acrediteze și recheme reprezentanții diplomatici ai R. Moldova, să aprobe înființarea, desființarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice, să primească scrisorile de acreditare și de rechemare a reprezentanților diplomatici ai altor state în R. Moldova.

2. Să redea ministerului de externe autonomia decizională și operațională de care s-a bucurat până în 2001. Precum este bine știut, în urma restructurărilor interne din 2005 și 2006, efectuate cu asistența Serviciului de Informații și Securitate (SIS), ministerul de externe a devenit un instrument docil al PCRM și a fost redus practic la statul unei subdiviziuni a Aparatului Președinției R. Moldova.

3. Să redea Parlamentului rolul ce-i revine în domeniul politicii externe, așa cum este consfințit în Constituția R. Moldova. În conformitate cu art. 66 al Constituției, legislativul aproba direcțiile principale externe ale statului și, extrem de important, exercită controlul parlamentar asupra puterii executive, inclusiv a ministerului de externe. Art. 66 oferă Parlamentului temei pentru a-și întări rolul de supraveghetor a modului în care se pune în practică politica noastră externă. În acest context, Comisia parlamentară pentru relații externe trebuie să depășească rolul pur consultativ și să-și revendice pe deplin atribuțiile/responsabilitățile de monitorizare a activității ministerului de externe, misiunilor diplomatice și ambasadorilor și, de asemenea, să participe în egală măsura la formularea/elaborarea documentelor strategice de politică externă.

4. Să echipeze diplomația moldoveană cu documente programatice – Concepția de Politică Externă și Strategia de Integrare Europeană și care vor defini obiectivele de politică externă pe termen mediu și lung, precum și căile, mecanismele și instrumentele de realizare a acestora. Existența unor astfel de documente ar trebui să minimalizeze/excludă interferențele unor actori politici în interpretarea abuzivă, distorsionată și conjuncturală a intereselor naționale.

5. Să redea serviciului diplomatic demnitatea profesională. În ciuda multiplilor eșecuri pe care ministerul de externe le-a înregistrat în ultimii ani, foarte puțini diplomați au avut curajul să atenționeze autoritățile centrale și opinia publică asupra deficiențelor diplomației noastre. Cei care, însă, au făcut-o au fost fie ostracizați, fie izgoniți din serviciul diplomatic. Cazul ex-ambasadorului R. Moldova pe lângă UE, Eugen Carpov, este cât se poate de relevant. Desigur, orice guvernare are nevoie de funcționari loiali, însă, este important ca loialitatea să nu fie confundată cu servilismul politic, așa cum s-a întâmplat cu actualele autorități. AIE va avea nevoie și ea de diplomați loiali/devotați cauzei de integrare europeană, dar, în același timp, coaliția are nevoie de diplomați vertebrați moral și profesional. În consecință, este esențial ca pe viitor să fie revizuit mecanismul de promovare pe scară ierarhică a diplomaților. Acest mecanism ar trebui să pună accent în egală măsură pe merite, calitățile profesionale, dar și pe onoare și respectul deontologiei profesionale.

6. Să inițieze o cooperare transparentă și constantă între ministerul de externe și societatea civilă. În acest sens, ideea creării Consiliului de Afaceri Externe pe lângă ministerul de externe, este mai mult decât binevenită. Este, de fapt, o necesitate. Experiența ultimilor ani a demonstrat că ministerul de externe nu dispune întotdeauna de capacitățile instituționale, umane și analitice pentru a analiza realist, competent și exhaustiv evoluțiile regionale și internaționale, ce i-ar permite să formuleze concluziile corecte, să traseze obiective realiste în relațiile cu partenerii externi și să aleagă tacticile potrivite pentru materializarea lor. Societate civilă dispune, în prezent, de capacitățile necesare pentru a asista ministerul de externe în promovarea unei politici externe competente și coerente. Mai mult decât atât, apelând la cunoștințele sale, experiența sa și rețelele/parteneriatele de comunicare/cooperare, societate civilă poate maximaliza impactul eforturilor depuse de diplomația noastră.
Victor CHIRILĂ, director executiv interimar al Asociației pentru Politică Externă

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentApe Panorama English Nr. 5
Articolul următorAPE Panorama Nr. 9 (65)