Europa Liberă: așadar, după o pauză de șase ani, trenurile marfare au început din nou să circule prin regiunea transnistreană. Astfel, mărfurile transportate cu trenul vor face un drum mai scurt cu aproape 500 de km, pentru că nu vor trebui să ocolească regiunea prin nordul sau prin sudul Moldovei, prin vama moldovenească de la hotarul cu Ucraina. La ceremonia oficială de la Râbnița, liderul transnistrean Evgheni Șevciuk a vorbit despre importanța excepțională pe care îl are acest eveniment. Întâi de toate, a spus Șevciuk, pentru că va ușura viața agenților economici din Transnistria. În al doilea rând, va avea de câștigat și bugetul regiunii transnistrene. În câștig vor fi, în opinia sa, și agenții economici din Republica Moldova. „Este o decizie reciproc avantajoasă, – a spus Șevciuk, – și este o decizie îndreptată spre binele oamenilor”. Cine va avea de câștigat de pe urma reluării circulației marfarelor? este întrebarea adresată de Vasile Botnaru economistului de la Chișinău, Iurie Gotișan:
Iurie Gotișan: „Sigur că reluarea circulației feroviare dintre Chișinău și Tiraspol este privită cu ochi buni de toate părțile implicate în soluționarea diferendului transnistrean, însă eu cred că realizarea în practică a declarațiilor la nivel politic ar putea întimpina mai multe dificultăți”.
Europa Liberă: Cum ar fi?
Iurie Gotișan: „În primul rînd trebuie să constatăm că întreprinderea Căile Ferate ale Transnistriei a fost fondată în august 2004, perioadă în care autoritățile de atunci ale așa-zisei republici moldovenești nistrene au declarat că bunurile întreprinderii de stat „Căile Ferate ale Moldovei” (CFM) aflate pe teritoriul regiunii reprezintă proprietatea sa. Unele date arată că valoarea totală a activelor acesteia este evaluată in jur de 700 milioane lei sau chiar mai mult. E vorba de gări, un depou, 100 km de drum feroviar, 20 de locomotive, circa 200 de vagoane, zeci de tone de șine s.a.m.d. ”.
Europa Liberă: De fapt, Căile ferate transnistrene au procedat exact așa cum s-au separat alte branșe: telefonia, finanțele, băncile etc., etc.
Iurie Gotișan: „De fapt, oficialii transnistreni de atunci au explicat că acele acțiuni au constituit o „reacție adecvată la blocada economică din partea Chișinăului”. Tot ei declaraseră din cîte-mi amintesc că în jur de 70% din veniturile CFM de atunci le asigură porțiunea de cale ferată care trece prin regiunea transnistreană, dar veniturile celor șase filiale transnistrene în același timp sunt transferate în Moldova. Ca răspuns la acțiunile celor de la Tiraspol, în martie 2006, Republica Moldova a sistat circulația feroviară a mărfurilor pe porțiunea transnistreană cu o lungime ceva mai mare de 40 km din cauza că Chișinăul de jure și de facto nu putea asigura controlul în regiune. Drept urmare, pînă în octombrie 2010 pe teritoriul regiunii circula doar un singur tren de pasageri pe traseul Moscova-Chișinău-Moscova și trenurile marfare de tranzit care aparțineau Rusiei și Ucrainei. Iar exportul mărfurilor transnistrene pe calea feroviară se realiza numai prin Moldova, ocolind această regiune.
Europa Liberă: Adică, cu o buclă suplimentară prin Nord. Acum, după reluarea circulației trenurilor pe scurtătură, cine va avea de cîștigat?
Iurie Gotișan: „Marii cîștigători evident că vor fi agenții economici care-și desfășoară activitatea în partea stîngă a Nistrului, în particular cei care realizează operațiuni de export-import și asta ținînd cont de faptul că ponderea comerțului extern în PIB al Transnistriei este de cca 80%, iar cea mai mare parte a veniturilor în bugetul local este formată anume din mijloacele obținute ca urmare a acestor relații. Mai ales că transportul feroviar este catalogat ca fiind cel mai ieftin.
Mai puține avantaje văd pentru Chișinău în cazul dat, din simplu motiv că deja de mai bine de șase ani, din cîte se știe, marfarele care au direcția Rusia, Ucraina sau alte state ale CSI circulă prin nodurile de cale ferată Ocnița (Nord) și Cahul-Giurgiulești (Sud). Sigur că acei agenți economici care exportau prin Transnistria pe cale ferată pînă în 2006 și au fost redirecționați au avut niște cheltuieli aferente pentru distanța parcursă în plus, însă în mare parte acestea au intrat în prețul final al producției exportate și care mai mult sau mai puțin au fost recuperate. Iar dacă să urmăm logica situației existente, cursele interne prin Moldova la drept vorbind nu prea au nevoie de porțiunea transnistreană: segmentul feroviar Revaca și Căinari, construit în 2006, scurtează cu 100 km drumul din nordul pînă-n sudul țării, în comparație cu traseul similar prin nodul feroviar Tighina și mai departe spre Cuciurgan.
***
Până în septembrie 2013, Republica Moldova ar vrea să încheie negocierile cu Uniunea Europeană pentru liberalizarea comerțului. Inaugurând o conferință axată pe pregătirea economiei moldovenești în perspectiva unui comerț liber cu Uniunea Europeană, premierul Vlad Filat a declarat că important este acum să fie negociate condiții care să avantajeze businessul local, inclusiv pe cel transnistrean. Chișinăul a cerut Bruxellesului să accepte participarea plenară a Tiraspolului la negocieri, și nu doar cu un singur observator. O cerere pe care premierul Filat i-a adresat-o direct de la tribună șefului Delegației permanente a Uniunii Europene la Chișinău, Dirk Schuebel. Cu mai multe detalii, Liliana Barbăroșie:
Șeful executivului moldovean a pledat univoc pentru invitarea administrației de la Tiraspol la negocierile cu UE și i-a adresat reprezentanței diplomatice a Comisiei Europene îndemnul să țină cont de actuala și viitoarea stare economică a regiunii estice, atunci când își face planuri în privința Moldovei.
Idea nu este sonorizata în premieră absolută. Recent, liderul de la Tiraspol Evgheni Șevciuk, după o suită de întrevederi cu premierul Filat spunea că Transnistria și-a trimis experți în calitate de observatori la aceste negocieri. „Avem interese concrete și pe piețele de desfacere europene, iar statul le va proteja”, a explicat Șevciuk.
Dar cât de mare este interesul economic al Tiraspolul pentru UE, din moment ce zona euro-asiatică ar părea una mult mai atractivă pentru business-ul transnistrean? Veaceslav Drîglov, președintele unei asociații transnistrene de atragere a investițiilor, spune că mare:
„Chiar dacă Transnistria se uită mai mult spre Uniunea Euro-Asiatică, eu cred că trebuie să ne orientăm și spre Zona Economică Liberă cu UE. Vrem, nu vrem, Ucraina va adera în curând la această zonă, Republica Moldova și de asemenea. Așa că trebuie să ne pregătim de aceste noi condiții de piață. Întreprinderile noastre mari, cum ar fi cele din industria metalurgică, industria textilă sau a alcoolului sunt foarte interesante de comerțul cu UE. Și dacă nu mă înșel, schimburile comerciale cu UE deja depășesc volumul celor cu CSI.”
Dar iată ce spune Serghei Afanasenko, directorul unei întreprinderi transnistrene cu afaceri în agricultură care a participat la reuniunea de astăzi de la Chișinău:
„În acest an sădim cu suportul partenerilor noștri italieni livezi de mere. Sperăm să obținem calitate europeană și să fim competitivi în raport cu producătorii europeni.”
Deocamdată nu există reacții oficiale din partea UE la propunerea de a accepta participarea transnistrenilor la negocierea acordurilor de liber schimb.
Vorbind la conferință, ambasadorul UE la Chișinău, Dirk Schuebel, a evitat subiectul, precizând doar că deocamdată Republica Moldova nu profită din plin de preferințele comerciale pe care le are cu UE.
O nouă rundă de tratative moldo-europene pe marginea Acordului de liber schimb este programată pentru această vară și ele se vor concentra în primul rând pe negocierea unor domenii care să-și păstreze taxele la import și după aderarea la zona de comerț liber. Ar fi vorba, așa cum a afirmat viceministrul economiei și comerțului Octavin Calmîc despre anumite genuri de transport, telecomunicații, sistemul bancar, anumite ramuri agricole – domenii pe care Republica Moldova ar vrea să le protejeze o vreme de importurile europene și să le dea răgaz producătorilor să se adapteze noilor condiții de piață.
