Interviu cu Victor Chirilă, Președintele APE: ”R. Moldova va participa la summitul Parteneriatului Estic de la Bruxelles cu un mare handicap de imagine”

7

Cazul companiei „Dedeman” este unul care ar demonstra clar că situația climatului de afaceri s-a îmbunătățit în R. Moldova „doar pe hârtie” și că fără protecție politică la nivel înalt nu e posibilă nicio mare investiție de succes la Chișinău.

De această părere este președintele Asociației de Politică Externă (APE), Victor Chirilă, care susține, într-un interviu pentru Ziarul NAȚIONAL, că R. Moldova va participa la summitul Parteneriatului Estic programat pentru sfârșitul acestei luni la Bruxelles „cu un mare handicap de imagine” cauzat de regresele înregistrate de țara noastră în ultimii doi în implementarea reformelor.

Președintele APE este de părere că R. Moldova nu va primi nicio perspectivă clară de aderare la UE la acest summit, așa cum au solicitat anterior spicherii de la Chișinău, Kiev și Tbilisi.

„Putem ieși, totuși, din acest impas printr-o implementare exemplară a Acordului de asociere cu UE, concomitent cu crearea accelerată a spațiilor comune economic, bancar, energetic și de transport cu România pe platforma oferită de Acordul de Asociere și de Comerț Liber Aprofundat și Comprehensiv, care, apropo, prevede integrarea economică a Republicii Moldova cu UE. (…) Aceste spații comune vor pune ulterior bazele viitoarei uniuni vamale a Republicii Moldova cu UE și implicit cu România, o perspectivă promovată, în prezent, activ de Parlamentul European și care ne va fi acordată într-un viitor previzibil de către Bruxelles”, susține Victor Chirilă.

Dle Chirilă, cel de-al cincilea summit al Parteneriatului Estic este programat să înceapă pe 24 noiembrie curent la Bruxelles. Cu ce se poate lăuda R. Moldova de la summitul de la Riga, din 2015, până acum? Și-a făcut temele, are ce raporta?

Din păcate, Republica Moldova va participa la summitul Parteneriatului Estic de la Bruxelles cu un mare handicap de imagine cauzat de regresele înregistrate de țara noastră în ultimii doi ani la capitolul funcționarea democrației, pluralismului politic, libertatea presei, reforma justiției, combaterea corupției etc.

Guvernanții actuali vor încerca să estompeze această imagine proastă, lăudându-se cu „stabilizarea macro-economică” a țării după marele furt bancar comis cu indulgența și complicitatea lor nemijlocită; cu tranșele primite regulat de la Fondul Monetar Internațional pentru ca Republica Moldova să evite colapsul financiar-economic; cu creșterea exporturilor în UE care se datorează mai mult antreprenorilor privați decât Guvernului; cu îmbunătățirea pe hârtie a climatului de afaceri, poveste spulberată de cazul companiei „Dedeman”, care a demonstrat, o dată în plus, că fără protecție politică la nivel înalt nu e posibilă nicio mare investiție de succes în țara noastră.

Se vor lăuda mult și vor promite multe și nevrute, în special că vor rămâne neclintit pe calea europeană, pentru că viitorul nostru este doar în UE. Însă, guvernanții au o mare problemă, nu sunt deloc credibili în marile capitale europene.

Ajutorul macro-financiar de 100 de milioane de euro nu a mai ajuns în acest an la Chișinău, autoritățile se arată optimiste și spun că prima tranșă va veni în primul trimestru al anului viitor. Totodată, UE a anunțat că nu mai alocă 28 de milioane de euro pentru reforma justiției din R. Moldova. Cum ar trebui să percepem aceste semnale?

Asistența financiară de 100 de milioane de euro va ajunge în R. Moldova doar atunci când politicienii și oficialii europeni vor fi convinși că guvernanții de la Chișinău îndeplinesc precondițiile pentru livrarea acestei tranșe și anume respectarea mecanismelor democratice, inclusiv sistemul parlamentar multipartid și statul de drept, precum și garantarea eficientă a drepturilor omului.

Nu în ultimul rând, recepționarea acestei asistențe va depinde mult de calitatea viitoarelor alegeri parlamentare. Amânarea tranșei de 100 de milioane de euro și anularea celei de 28 de milioane de euro destinate pentru reforma justiției sunt semnale clare că UE nu este mulțumită de modul în care guvernații actuali îndeplinesc angajamentele asumate în Acordul de Asociere cu UE și așteaptă de la ei reforme reale, calitative.

Premierul Pavel Filip a raportat recent o rată de îndeplinire a 67% din Planul de acțiuni pentru implementarea Acordului de Asociere cu UE în primul semestru din acest an, în timp ce societatea civilă reclamă în continuare carențe în implementarea legilor aprobate. De ce credeți că nu reușim să facem reforme profunde la Chișinău?

Cu regret, guvernații noștri pun accent pe cantitatea angajamentelor îndeplinite și evită cu obstinație să vorbească despre calitatea lor. Ori, reforme profunde, de calitate înseamnă demonopolizarea economiei, curățirea sistemului bancar de interese tenebre, toleranță zero pentru corupție la toate nivelurile, judecători, procurori și polițiști incoruptibili, o justiției independentă, o procuratură liberă de ingerințele politice, de-oligarhizarea puterii, transparență decizională maximă, legi egale pentru toți, investigarea și pedepsirea tuturor persoanelor și oficialilor care se fac vinovați de complicitate la marele furt bancar etc.

Aceste și alte reforme pot fi făcute numai de politicieni și guvernanți integri, dedicați intereselor statului și nicidecum intereselor unor persoane sau grupuri oligarhice. Din nefericire, astfel de politicieni sunt tot mai puțini în Republica Moldova.

Aspirațiile anunțate ale actualei guvernări sunt „mărețe” – în vara acestui an, spicherul Andrian Candu a semnat o scrisoare, alături de omologii săi de la Kiev și Tbilisi, prin care cer Bruxellesului „o perspectivă clară” de aderare a acestor țări la UE. Care ar trebui să fie răspunsul UE la această solicitare?

Răspunsul este în preambulul Acordului de Asociere, unde se spune negru pe alb că UE recunoaște aspirațiile europene și alegerea europeană a Republicii Moldova. Un alt răspuns UE nu ne poate da acum, pentru că Parteneriatul Estic nu prevede o perspectivă clară de aderare a Ucrainei, Georgiei și a Republicii Moldova la UE.

Ținând cont de provocările interne și externe cu care se confruntă UE în prezent, mă îndoiesc că Parteneriatul Estic va avea o astfel de perspectivă într-un viitor previzibil. Cu părere de rău, scrisoarea respectivă va rămâne o țidulă pierdută prin sertarele europene.

Fostul președinte al României, Traian Băsescu, lansat mai nou în politica din stânga Prutului, afirmă că UE nu a pus niciodată problema aderării R. Moldova la UE. În opinia Dvs., putem convinge Bruxellesul să ne dea o șansă? Sau Unirea cu România ne rămâne unica speranță de a ajunge în rând cu țările civilizate?

Ne place sau nu, Traian Băsescu are dreptate, extinderea UE spre Est s-a oprit pe Prut pentru o perioadă indefinită. Cauzele acestui impas sunt multiple, atât de ordin intern, cât și extern. UE nu mai dispune de resursele necesare pentru un astfel de efort și nici nu se mai bucură de stabilitatea relativă de acum 20 de ani, crizele interne se țin lanț.

Cetățenii europeni sunt în majoritatea lor refractari la orice discuție despre extindere, mai ales spre Est, și sunt preocupați preponderent de propria securitate și bunăstare. Ieșirea Marii Britanii din UE a slăbit puternic tabăra statelor pro-extindere, iar umbrela americană de securitate, care a favorizat extinderea UE spre Est, nu mai este deloc categorică și lipsita de condiționalități.

Rusia, în schimb, este tot mai asertivă militar la frontierele estice ale UE, în timp ce solidaritatea statelor membre ale UE are tot mai multe fisuri ca urmare a crizelor interne. Totodată, progresele democratice și economice ale Republicii Moldova sunt departe de a satisface criteriile de aderare.

Aderarea la UE prin Unirea cu România este una dintre opțiunile posibile, de altfel firească pentru o bună parte a societății noastre. Aceasta ar putea să se impună ca unica cale spre UE, mai ales în condițiile degradării Republicii Moldova ca stat.

Însă, după cum recunoaște și dl Băsescu, această soluție nu este fezabilă în prezent. În aceste condiții, a aștepta de la Bruxelles o perspectiva clară de aderare la UE este o pierdere de timp și o lipsa clară de viziune.

Putem ieși, totuși, din acest impas printr-o implementare exemplară a Acordului de asociere cu UE, concomitent cu crearea accelerată a spațiilor comune economic, bancar, energetic și de transport cu România pe platforma oferită de Acordul de Asociere și de Comerț Liber Aprofundat și Comprehensiv, care, apropo, prevede integrarea economică a Republicii Moldova cu UE. Ori, integrarea economică și infrastructurală cu UE va avea loc preponderent prin și cu România.

Aceste spații comune vor pune ulterior bazele viitoarei uniuni vamale a Republicii Moldova cu UE și implicit cu România, o perspectivă promovată, în prezent, activ de Parlamentul European și care ne va fi acordată într-un viitor previzibil de către Bruxelles.

Din punctul meu de vedere, integrarea economică, bancară și infrastructurală cu România prin crearea spațiilor comune pe matricea oferită de Acordul de Asociere și Comerț Liber cu UE, precum și eventuala uniune vamală cu UE și nemijlocit cu România este calea prin care am putea convinge marile capitale europene despre inevitabilitatea aderării țării noastre la UE. Zollverein (Uniunea Vamală) a unit germanii în secolul al XIX-lea, Zollverein i-ar putea uni și pe români în UE în secolul al XXI-lea.

După furtul miliardului și întârzierea reformelor, UE și-a schimbat paradigma de cooperare cu R. Moldova – nu va mai susține guvernarea și va oferi beneficii directe pentru cetățeni. Problema e că aceste beneficii sunt împărțite tot de la centru cetățenilor. Credeți că oamenii R. Moldova vor înțelege mesajul pe care vrea să-l transmită UE?

Consider că UE trebuie sa coopereze cu autoritățile centrale și locale în livrarea acestor beneficii, însă să pună un accent mai mare pe transparență și implicarea activă în luarea deciziilor a partenerilor locali din mediul de afaceri și sectorul asociativ. În plus, consider oportun ca UE să acorde asistență directă întreprinderilor mici și mijlocii din mediul rural, fără intermedierea guvernanților și factorilor politici