Mihaela Mihai,
Asociația pentru Politica Externă (APE)
Articolul analizează alegerile prezidențiale din România din 2025, câștigate de Nicușor Dan, și impactul acestora asupra parcursului european și geopolitic al Republicii Moldova. Într-un context regional marcat de tensiuni și competiție de influență, victoria unui candidat cu o viziune pro-europeană consolidează perspectivele de cooperare bilaterală și susținerea integrării europene a Chișinăului. Textul oferă o interpretare analitică a rezultatului electoral din România, corelându-l cu dinamica internă și externă a Republicii Moldova, accentuând relevanța strategică a relației dintre cele două state.
Alegerile prezidențiale din România, desfășurate în două tururi în luna mai 2025, au reprezentat nu doar o competiție electorală națională, ci și un eveniment cu reverberații semnificative în spațiul est-european, în special pentru Republica Moldova. Victoria lui Nicușor Dan în turul al doilea al scrutinului, obținută cu 53,6% din voturi în fața liderului partidului AUR, George Simion, a fost interpretată atât ca o reafirmare a orientării pro-europene a electoratului român, cât și ca un semnal geopolitic important pentru statele din vecinătate care aspiră la integrarea în Uniunea Europeană.
Nicușor Dan, candidat independent susținut de partide de centru-dreapta și societatea civilă urbană, a capitalizat pe un discurs orientat spre profesionalism administrativ, modernizare a statului și continuarea angajamentului euro-atlantic. Contrastul față de adversarul său electoral, George Simion, a fost profund: în timp ce Dan a propus o abordare tehnocrată și deschisă spre dialog european, Simion a mobilizat un electorat naționalist, eurosceptic și anti-elite. În acest context, rezultatul final a fost privit de observatorii internaționali ca un referendum informal asupra direcției externe a României.
Pentru Republica Moldova, alegerile prezidențiale din România vin într-un moment sensibil. Statul moldovean se află într-o etapă crucială a parcursului său european, după ce în 2022 a obținut statutul de țară candidată la aderarea la UE, iar în 2024 au fost lansate negocierile de aderare. În acest context, România rămâne principalul partener politic, economic și simbolic pentru autoritățile de la Chișinău. Orice schimbare de paradigmă la București poate avea implicații directe asupra sprijinului politic și financiar oferit Moldovei, dar și asupra încrederii populației în perspectiva unei integrări europene reale.
Noul președinte al României, Nicușor Dan, nu a fost până în prezent o figură centrală în politica externă românească, dar discursul său de după alegeri a subliniat importanța menținerii unei relații strategice cu Republica Moldova. Dan a afirmat că România trebuie să continue să fie un sprijin activ pentru Chișinău în procesul de reformă democratică, consolidare instituțională și apropiere de standardele europene. Acest angajament confirmă o linie de continuitate față de administrația Iohannis, care a promovat constant ideea că viitorul Moldovei este în UE, iar România este avocatul său principal în acest proces.
Pe termen scurt, este de așteptat ca relațiile bilaterale să rămână stabile și chiar să se intensifice în anumite domenii de interes comun, precum infrastructura energetică, digitalizarea serviciilor publice și cooperarea în domeniul educației. Nicușor Dan, cunoscut pentru preocupările sale pentru eficiență administrativă și digitalizare, ar putea impulsiona proiecte comune ce vizează interoperabilitatea sistemelor administrative dintre România și Moldova, un pas important în facilitarea mobilității forței de muncă și a serviciilor publice transfrontaliere.
În același timp, victoria lui Dan este semnificativă și din perspectiva imaginii României în ochii cetățenilor moldoveni. Alegerile din mai 2025 au avut o componentă simbolică importantă pentru moldovenii care dețin și cetățenia română și au participat la vot. Prezența semnificativă la urne a acestor cetățeni – în special în Chișinău, Bălți și Cahul – reflectă interesul crescut față de politica românească, dar și speranța unei conexiuni mai profunde între cele două state. Este de remarcat că majoritatea voturilor exprimate de cetățenii moldoveni cu cetățenie română au mers către Nicușor Dan, ceea ce poate fi interpretat ca o preferință clară pentru o politică pro-europeană și predictibilă în relațiile bilaterale.
Pe de altă parte, este necesar să nu se supraevalueze efectele imediate ale acestei schimbări la nivelul Președinției României. În sistemul semi-prezidențial românesc, atribuțiile președintelui în politica internă sunt limitate, iar impactul său asupra cooperării concrete cu Moldova depinde în mare măsură de colaborarea cu Guvernul și Parlamentul. În plus, Nicușor Dan va trebui să navigheze un peisaj politic fragmentat și polarizat, în care proiectele privind Republica Moldova pot fi ușor instrumentalizate de opoziția naționalistă sau de curentele anti-UE.
La nivel geopolitic, menținerea unei președinții pro-europene în România înseamnă și o contrapondere la influențele externe din regiune, în special cele venite dinspre Federația Rusă. Într-un moment în care războiul din Ucraina continuă, iar regiunea Mării Negre devine tot mai importantă din punct de vedere strategic pentru NATO și UE, România este chemată să joace un rol activ în securizarea flancului estic și în susținerea statelor asociate cu Uniunea Europeană, inclusiv Republica Moldova. Administrația Dan va trebui, prin urmare, să combine abordarea sa tehnocrată cu o viziune strategică privind securitatea regională și rolul României ca furnizor de stabilitate.
Din perspectiva Chișinăului, este esențial ca relația bilaterală să fie menținută la un nivel politic înalt, dar și dublată de proiecte concrete cu impact direct asupra cetățenilor. Ajutorul românesc pentru școli, spitale, infrastructură rutieră și culturală trebuie să continue și să fie corelat cu agenda europeană a Republicii Moldova. În același timp, dialogul interinstituțional – între președinții celor două țări, dar și între parlamente și guverne – trebuie să fie constant și orientat spre rezultate. De modul în care Bucureștiul reușește să-și adapteze sprijinul la noile nevoi ale Chișinăului va depinde, în parte, capacitatea Moldovei de a avansa rapid în procesul de aderare.
În concluzie, alegerile prezidențiale din România din 2025 au confirmat un angajament ferm față de valorile democratice și europene. Victoria lui Nicușor Dan oferă premise solide pentru continuitatea unei relații privilegiate între România și Republica Moldova, însă materializarea acestui potențial va depinde de modul în care noul președinte va reuși să transforme discursul său în acțiuni concrete. Pentru Moldova, menținerea sprijinului politic, financiar și simbolic din partea României este vitală într-o perioadă în care aderarea la Uniunea Europeană devine nu doar o ambiție declarativă, ci o realitate în construcție.
Opiniile exprimate în material aparțin autorului și nu reflectă neapărat poziția Asociației pentru Politică Externă (APE).
