La 100 de zile după inaugurarea lui Trump, războiul din Ucraina continuă. În ciuda promisiunilor electorale ale președintelui SUA de a „aduce pacea într-o singură zi”, Donald Trump nu a reușit să obțină rezultate reale în stoparea războiului în primele sale o sută de zile în funcție. Dimpotrivă, după lansarea procesului de negociere, Rusia a intensificat bombardamentele masive asupra orașelor ucrainene, intensificând atacurile cu rachete și drone asupra populației civile din Ucraina.
A schimbat aceasta poziția SUA față de Rusia? Este Trump în continuare convins că poate obține rapid un rezultat în oprirea războiului? Mai păstrează el o atitudine favorabilă față de Rusia? Deocamdată, vedem doar amenințări la adresa Moscovei cu noi sancțiuni. Trump a declarat în repetate rânduri că va introduce „tarife secundare” de 25% până la 50% pentru cumpărătorii de petrol rusesc, dacă va considera că Moscova îi blochează eforturile de a opri războiul din Ucraina. Recent, a și amenințat că va părăsi negocierile privind „acordul de pace”.
Interpretările în stil de business ale lui Trump au devenit obișnuite și sunt percepute de unele instituții media ca exemple de „arta negocierii în politica internațională”. Unul dintre episoadele semnificative ale „eforturilor de negociere” ale noii administrații americane a fost vizita lui Volodimir Zelenski la Washington, la sfârșitul lunii februarie a acestui an. Vizita s-a soldat cu un schimb public de replici între președintele ucrainean și Donald Trump, precum și J.D. Vance, în Biroul Oval al Casei Albe, și cu eșuarea acordului privind metalele rare din Ucraina. Trump a subliniat în repetate rânduri că prezența intereselor economice americane în Ucraina poate constitui o garanție de securitate, pe care Kievul o solicită. Totuși, acest fapt nu înseamnă că el și-a schimbat atitudinea față de Rusia.
După a patra vizită a emisarului special al președintelui SUA, Steven Witkoff, privind condițiile de reglementare a păcii în Ucraina, Trump a declarat că Putin este gata să facă „concesii” – adică să renunțe la ocuparea întregii Ucraine. Astfel de afirmații despre concesiile făcute de o țară agresoare din partea unui președinte american, care a inițiat procesul de negociere a păcii, sunt greu de înțeles. Subminarea normelor legale, haosul și lipsa de respect față de stat și de drept creează noi realități în relațiile internaționale din contextul actual al dezvoltării globale.
În același timp, Trump pare pregătit să facă concesii reale în favoarea Rusiei. Recunoașterea statutului rusesc asupra Crimeii anexate nu este doar o concesie ce compromite înțelegerea dreptului internațional, ci și o expresie clară a simpatiei față de partea rusă. Între timp, Rusia încearcă să tragă de timp în procesul de negociere, menținând SUA la masa discuțiilor și continuând să distrugă infrastructura și populația civilă a Ucrainei. Unii analiști ucraineni consideră că încetarea focului este o strategie manipulatoare, menită să-l atragă pe Trump în negocieri pe termen lung, în timp ce Ucraina și cetățenii săi sunt exterminați.
Trump, fidel modului său de a aborda afacerile internaționale ca pe niște tranzacții, știe bine că negocierile pot fi purtate din diverse poziții, iar simpla participare la ele poate avea forme diferite. Care ar fi consecința retragerii SUA din procesul de negociere? În esență, nu s-ar schimba mare lucru, însă pentru Ucraina, o chestiune esențială rămâne obținerea ajutorului militar din partea SUA. În primele sale 100 de zile, Trump nu a făcut nimic în această direcție și, fără a gândi iluzoriu, este puțin probabil că va prioritiza acordarea acestui sprijin în viitor. Ajutorul alocat de Joe Biden expiră în septembrie, iar fără sprijin militar suplimentar, Ucraina nu va rezista.
Este greu de contat pe ajutorul partenerilor europeni în absența „umbrelei americane” care proteja Europa. În primul rând, țările europene nu au fost pregătite pentru o renunțare atât de rapidă a SUA la solidaritatea euro-atlantică. În al doilea rând, ele pot înlocui doar parțial ajutorul militar și de informații oferit de SUA. În al treilea rând, statele UE sunt copleșite de propriile probleme interne.
Deși frontul ucrainean rezistă cu curaj, analiștii militari observă că, în anii de război, componentele tehnice ale acțiunilor militare s-au schimbat, conducând la un impas. Nicio parte nu poate avansa pe distanțe semnificative pentru a cuceri teritorii. În cazul prelungirii procesului de negocieri, este probabil să asistăm la un război de epuizare a potențialului statelor, cu posibile consecințe pe termen lung.
Totuși, condițiile externe ar putea impune o schimbare. Dacă ajutorul militar din partea Washingtonului va fi reluat, aceasta ar reprezenta o modificare importantă în strategia lui Trump, care în trecut a criticat frecvent sprijinul acordat de Biden Ucrainei.
În același timp, dacă sancțiunile împotriva Rusiei vor fi anulate, așa cum Trump a sugerat anterior, Rusia va avea ocazia să continue războiul împotriva Ucrainei și să-și atingă obiectivele finale, refăcându-și capacitățile în perioada de armistițiu. Trebuie menționat că președintele SUA dispune de instrumente limitate pentru a influența economia rusă, mai ales având în vedere parteneriatul strategic dintre Rusia și China. Rusia este conștientă de acest lucru și, tocmai de aceea, intenționează să prelungească procesul de negocieri. A negocia de pe picior de egalitate cu Casa Albă înseamnă să rămâi un jucător global, ceea ce este extrem de important pentru Rusia.
Prin urmare, putem constata doar lipsa unor rezultate în atingerea păcii și continuarea războiului Rusiei împotriva Ucrainei, pe fundalul schimbărilor haotice din politica mondială. Optimismul privind o reluare rapidă a proceselor democratice, precum și o reconstrucție postbelică rapidă a Ucrainei, este tot mai redus, iar riscurile pentru securitatea regională sunt în creștere.
Opiniile exprimate în material aparțin autorului și nu reflectă neapărat poziția Asociației pentru Politică Externă (APE).
