În marja Conferinței de Securitate de la München din 2026, sensul principal al dezbaterilor și discuțiilor s-a concentrat pe regândirea politicii de securitate, pe posibilitatea creării unei „umbrele nucleare” proprie pentru Europa și pe gradul de pregătire al statelor membre ale UE pentru schimbări. Atenuarea tensiunilor în relațiile transatlantice și depășirea crizei de încredere dintre UE și SUA, deși dorite de mulți, nu s-au materializat. Războiul din Ucraina a fost una dintre temele centrale; cu toate acestea, discuțiile nu au depășit stadiul unor noi consultări, iar o viziune unitară asupra modelului final de pace rămâne extrem de fragmentată. Contururile tot mai difuze ale arhitecturii de securitate agravează nivelul de turbulență, incertitudine și imprevizibilitate.
Cea de-a 62-a Conferință de Securitate de la München, desfășurată în Germania în perioada 13–15 februarie 2026, pe fondul unei incertitudini tot mai accentuate și al îngrijorărilor privind viitorul, a devenit obiectul unei atenții sporite din partea politicienilor, experților, analiștilor și jurnaliștilor. Titlul de avertizare al Raportului de Securitate de la München 2026: „În proces de destructurare” – a scos în evidență turbulența și incertitudinea etapei actuale a dezvoltării globale, precum și o viziune critică asupra perspectivelor viitoare.
Agenda forumului a fost una complexă și densă. Printre temele-cheie s-au numărat: transformarea relațiilor transatlantice și configurarea unei noi arhitecturi de securitate europeană, războiul din Ucraina, reziliența energetică și criza de încredere în instituțiile internaționale, atacurile cibernetice, inteligența artificială, precum și schimbările climatice.
Incertitudinea ca punct critic în domeniul securității internaționale
În prima zi a Conferinței de Securitate de la München, momentele centrale au fost discursurile cancelarului Germaniei, Friedrich Merz, și ale președintelui Franței, Emmanuel Macron.
Cancelarul RFG, Friedrich Merz, a subliniat în intervenția sa că ordinea internațională bazată pe reguli aparține trecutului. „Această ordine, oricât de imperfectă ar fi fost chiar și în cele mai bune perioade ale sale, nu mai există”, a declarat acesta. Șeful guvernului german a avertizat asupra amenințării la adresa libertății într-o lume dominată de marile puteri: „În era marilor puteri, libertatea noastră nu mai este de la sine înțeleasă. Ea este amenințată. Pentru a o apăra, vor fi necesare fermitate și voință politică. Aceasta va presupune disponibilitatea noastră pentru schimbare, pentru transformări și, da, chiar pentru sacrificii. Și nu cândva în viitor, ci chiar acum”.
La rândul său, președintele Franței, Emmanuel Macron, și-a concentrat discursul asupra necesității ca Uniunea Europeană să își regândească în mod fundamental politica de securitate. „Europa trebuie să se concentreze asupra unei gândiri strategice pe termen lung. Acum este momentul pentru o Europă puternică. Europa trebuie să învețe să fie o putere geopolitică. Acest lucru nu a făcut parte din ADN-ul nostru, însă trebuie să ne recalibrăm la noua ordine”.
Totodată, ambii lideri au anunțat lansarea unor negocieri privind descurajarea nucleară europeană (respectiv, discutarea unui „umbrele nucleare” proprie al Europei, în condițiile în care anterior se considera că responsabilitatea pentru protecția nucleară a Europei revenea SUA). Părțile examinează, de asemenea, modalitățile prin care descurajarea nucleară franceză ar putea fi integrată în arhitectura de securitate a Uniunii Europene.
În cea de-a doua zi a Conferinței de Securitate de la München, atenția s-a concentrat asupra discursului secretarului de stat al SUA, Marco Rubio, și asupra reacției ambivalente a politicienilor europeni. Pentru unii, tentativa de a atenua tensiunile și tonul mai rezervat al lui Marco Rubio au avut un efect calmant, oferind chiar un anumit sentiment de ușurare. Alții, dimpotrivă, au subliniat că nu trebuie supraestimată importanța unei retorici mai conciliatoare comparativ cu intervenția lui JD Vance din anul precedent, întrucât tensiunile latente și divergențele structurale au fost vizibile și în actualul discurs.
„Sfârșitul erei transatlantice nu este nici obiectivul, nici dorința noastră… vom fi întotdeauna copiii Europei”, a declarat M. Rubio. Îndepărtarea de tonul critic dur la adresa aliaților europeni, accentuarea importanței legăturilor istorice și culturale dintre America și Europa, precum și referințele admirative la simbolurile culturale ale continentului au fost însoțite, însă, de solicitări ferme privind înăsprirea controlului migrației, majorarea cheltuielilor europene pentru apărare și coordonarea politicilor cu Washingtonul. Aceste elemente indică persistența unor provocări semnificative în relațiile transatlantice și o perioadă marcată de tensiuni structurale. În același timp, ele sugerează că Europa va trebui să își consolideze în primul rând propriile capacități strategice. Cel mai probabil, încercarea de a depăși profundul deficit de încredere dintre Europa și Statele Unite nu va produce rezultate decisive pe termen scurt.
Reacția liderilor europeni a evidențiat un amestec complex de acord și prudență. Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a declarat că discursul a consolidat în mod semnificativ încrederea în alianță. Ea a îndemnat statele membre ale UE să trateze cu maximă seriozitate angajamentele privind apărarea reciprocă, subliniind că prevederea referitoare la asistența mutuală din Tratatul UE (articolul 42 alineatul 7) nu reprezintă o opțiune politică, ci o obligație juridică: „Principiul «Toți pentru unul și unul pentru toți» are sens doar în condițiile existenței încrederii și a unor capacități militare reale”. Președinta Comisiei a accentuat, de asemenea, necesitatea operaționalizării efective a acestui articol pentru a reduce dependența Uniunii Europene de SUA în domeniul securității. Prim-ministrul Danemarcei, Mette Frederiksen, a abordat, la rândul său, planurile SUA privind preluarea controlului asupra Groenlandei, reamintind principiul inviolabilității suveranității: „Ne confruntăm cu amenințări. Poporul Groenlandei nu s-a mai confruntat anterior cu astfel de presiuni, prin urmare acestea sunt inacceptabile”.
Jean-Noël Barrot, ministrul pentru Europa și afaceri externe al Franței, a pus accent pe comunitatea istorică de valori, dar a subliniat necesitatea consolidării autonomiei strategice a Europei. La rândul său, Johann Wadephul, ministrul afacerilor externe al Germaniei, a susținut apelul la protejarea ordinii internaționale și la reformarea United Nations.
Războiul din Ucraina și negocierile prelungite privind pacea
Una dintre temele centrale ale conferinței a fost războiul din Ucraina. Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenskiy, a declarat: „Fiecare linie a frontului din Ucraina este parte a liniei frontului european și transatlantic”. El a subliniat necesitatea extinderii sprijinului militar și financiar, a instituirii unor garanții de securitate pe termen lung și a transmiterii unui semnal clar privind perspectivele de integrare în Uniunea Europeană.
Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a confirmat că sprijinul pentru Ucraina rămâne „o investiție în securitatea Europei”, subliniind că Rusia nu își va atinge obiectivele strategice. Statele europene au anunțat noi pachete de asistență, iar SUA și-au exprimat disponibilitatea de a participa la elaborarea unor mecanisme de garanții de securitate.
La 14 februarie, în cadrul celei de-a 62-a Conferințe de Securitate de la München, Volodimir Zelenskiy a declarat că Ucraina este pregătită pentru negocieri concrete și eficiente privind încetarea focului, însă succesul acestora este imposibil fără participarea Uniunii Europene. El a subliniat că eventualele cerințe privind concesii trebuie adresate Rusiei, nu exclusiv Kievului. „Americanii revin frecvent la tema concesiilor. Și prea des aceste concesii sunt discutate doar în contextul Ucrainei, nu al Rusiei. Europa este practic absentă de la masa negocierilor. Este o mare greșeală, în opinia mea. Ucraina încearcă tocmai să implice Europa în acest proces, pentru ca și interesele, și vocea sa să fie luate în considerare. Este esențial. Pacea poate fi construită doar pe garanții de securitate clare. Iar Ucraina va face totul, absolut totul, pentru ca aceste negocieri să fie un succes”.
În pofida consultărilor intense, nu a fost prezentat un plan de pace coordonat. Au fost discutate diverse modele de încetare a focului, formate de garanții internaționale și posibile etape ale reglementării conflictului, însă părțile nu s-au apropiat de formularea unei soluții comune. În consecință, viziunea strategică asupra modelului final de pace rămâne, în mare măsură, incertă și fragmentată.
Europa cu mai multe viteze și consolidarea pieței unice europene
În cea de-a treia și ultima zi a conferinței, atenția s-a concentrat asupra Europei — capacitatea sa de acțiune, competitivitatea și posibilitatea de a ajunge la un consens în jurul unei viziuni europene comune. Declarațiile privind consolidarea independenței strategice față de SUA rămân, deocamdată, mai degrabă la nivel declarativ. După cum subliniază autorii Raportului Conferinței de Securitate de la München, Europa „rămâne în mod critic dependentă de SUA” într-o serie de domenii-cheie: de la apărarea antiaeriană și antirachetă și sistemele fără pilot, până la informații și securitate cibernetică. În acest context, devine importantă dezvoltarea autonomiei strategice și a mecanismelor unei Europe cu mai multe viteze.
„Dacă dorim să fim o putere geopolitică, trebuie să fim fie o putere economică solidă, fie o putere militară puternică. Suntem deja o forță economică importantă, dar trebuie să devenim mult mai puternici”, a declarat Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, Kaja Kallas.
La rândul său, președintele Consiliului European, António Costa, a subliniat „necesitatea protejării companiilor europene împotriva concurenței neloiale și a presiunilor economice externe, asigurării unui cadru stabil de funcționare pentru acestea și abordării problemei costurilor ridicate ale energiei”. În urma reuniunii, liderii au convenit să accelereze crearea unei Uniuni a economiilor și investițiilor, să simplifice regulile de înregistrare a companiilor și să reducă procedurile birocratice, consolidând astfel piața unică europeană și sporind coeziunea economică la nivelul Uniunii.
Republica Moldova în marja Conferinței de Securitate de la München
La cea de-a 62-a Conferință de Securitate de la München, Republica Moldova a fost reprezentată de o delegație condusă de președinta Maia Sandu, din care au mai făcut parte viceprim-ministrul și ministrul afacerilor externe Mihai Popșoi, ministra afacerilor interne Daniella Misail-Nichitin și ministrul apărării Anatolie Nosatîi.
Consolidarea rezilienței și securității Republicii Moldova, precum și procesul de aderare la Uniunea Europeană, s-au aflat în centrul întrevederilor șefei statului desfășurate în marja conferinței. În contextul unei incertitudini accentuate la nivel global, Republica Moldova urmărește construirea unor relații solide și credibile, precum și aprofundarea cooperării cu partenerii externi, inclusiv prin identificarea și prevenirea riscurilor care pot afecta stabilitatea și securitatea națională.
Președinta a avut întrevederi bilaterale cu prim-ministrul Estoniei, Kristen Michal, cu secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, cu secretarul general al NATO, Mark Rutte, cu ministrul de interne al landului Bavaria, Joachim Herrmann, cu prim-ministrul Suediei, Ulf Kristersson, precum și cu ministra federală germană pentru cooperare economică și dezvoltare, Reem Alabali Radovan.
Participarea Republicii Moldova la acest forum evidențiază implicarea activă a țării în dialogul internațional privind pacea și securitatea, oferind prilejul unor discuții directe cu lideri globali despre protejarea cetățenilor și menținerea stabilității regionale. De asemenea, aceasta contribuie la dezvoltarea unor politici strategice coordonate în domeniul securității, consolidând poziția Republicii Moldova ca actor responsabil și predictibil în regiune.
Tragând concluziile, important se pare a sublinia, că incertitudinea în chestiunile securității internaționale este un punct critic, care cere renunțarea la iluziile netezirii colțurilor ascuțite și divergențelor în relațiile transatlantice în transformare. Judecând după conținutul discursurilor liderilor europeni, în Europa se înțelege, că restabilirea celei mai profunde crize de încredere între Europa și SUA în viitorul apropiat nu se prevede.
Formula generală pentru încheierea războiului în Ucraina până acum încă nu a fost elaborată. Negocierile pentru pace s-au prelungit, iar unitatea de opinii privind garanțiile de securitate rămâne în continuare absentă. Concesiile unilaterale rămân inacceptabile pentru Ucraina.
Comunitatea unei viziuni unice în cadrul discuțiilor în marja Conferinței de la München se reduce la faptul că, în prezent, soliditatea și reziliența alianțelor pe termen lung se află sub amenințare serioasă, ordinea internațională slăbește, iar instabilitatea și conflictele în lume se intensifică și mai mult. Toate acestea cer planuri corespunzătoare de acțiuni urgente.
Opiniile exprimate în material nu reflectă neapărat poziția Asociației pentru Politică Externă (APE).
