În perioada 23–24 ianuarie 2026, la Abu Dhabi, au avut loc primele negocieri pentru pace în format trilateral între Rusia, Ucraina și Statele Unite ale Americii ca parte a unui efort diplomatic de a identifica posibile pași spre încetarea ostilităților și inițierea unui proces de negociere. Însă, аceastă întâlnire trilaterală nu a adus la un acord de pace sau un angajament concret de încetare a focului. Tot aici, în perioada 4-5 februarie, a avut loc al doilea tur al negocierilor trilaterale. În ciuda progreselor în anumite domenii, rămân nerezolvate probleme-cheie pentru care părțile au adoptat poziții de netolerat compromis. Așteptarea unei descoperiri sau măcar a unei apropieri minime de o soluție în urma procesului de negocieri a fost înlocuită de opțiunea concesiilor parțiale din partea părților. Armistițiul energetic – încetarea temporară a atacurilor rusești asupra infrastructurii energetice a Ucrainei, a semănat mai degrabă cu o pauză decât cu un armistițiu și a fost, de asemenea, folosit ca unul dintre motivele pentru obținerea unor concesii din partea Ucrainei. Diplomația condusă de Președintele SUA favorizează Kremlinul. În loc să exercite presiune diplomatică asupra Rusiei, mediatorii americani își exprimă disponibilitatea de a discuta despre concesii teritoriale ale Ucrainei, care depășesc mult linia frontului actual. Rusia cere ca armata ucraineană să se retragă din partea regiunii Donețk pe care încă o controlează. Această condiție este complet inacceptabilă pentru Ucraina, care nu dorește să cedeze voluntar teritorii ce nu au fost pierdute în luptă. După patru ani de asalturi, Putin nu a reușit să cucerească Donbasul prin forță și încearcă acum să-l „negocieze” cu Casa Albă. Eforturile diplomatice sunt mai mult concentrate pe obținerea de concesii decât pe încetarea războiului, astfel încât perspectivele păcii rămân, deocamdată, doar un miraj.
Primul tur al negocierilor trilaterale de la Abu Dhabi
Președintele SUA, D. Trump, încă de la revenirea sa la Casa Albă, a susținut un format trilateral de negocieri pentru pace în Ucraina. Un an mai târziu, acest lucru a fost realizat. Părțile s-au ocupat cu atenție de formarea componenței delegațiilor în cadrul negocierilor trilaterale. Grupul de negociere al Rusiei a fost condus de Kostyukov. La conducerea delegației ucrainene s-a aflat secretarul Consiliului Național de Securitate și Apărare, Rustem Umerov. Din partea SUA, la negocieri au participat trimisul special al președintelui SUA, Steve Witkoff, și ginerele lui Donald Trump, investitorul Jared Kushner. Se aștepta ca negocierile trilaterale, mediate de Statele Unite și cu participarea Ucrainei și a Federației Ruse, să devină un fel de progres în gestionarea diplomatică a conflictului. Deși aceste consultări nu au dus la semnarea unui acord de pace, ele indică o posibilă recalibrare a strategiilor diplomatice.
În spatele ușilor închise au fost discutate posibilele parametri ai încheierii războiului și problemele nerezolvate ale planului de pace al SUA. În contextul negocierilor pentru încetarea războiului ruso‑ucrainean, Ucraina și Statele Unite au discutat o propunere de acord bazată pe un cadru de pace în 20 de puncte, elaborat în colaborare între Kiev și Washington. Potrivit ministrului ucrainean de Externe, Andrii Sîbiga, această propunere are un caracter bilateral și este planificată să fie semnată între Ucraina și Statele Unite, pe baza consensului asupra elementelor generale ale documentului. De asemenea, partea americană intenționează să pregătească un document separat cu Rusia, considerat parte a procesului mai larg de negociere.
Participarea Statelor Unite a fost importantă pentru facilitarea dialogului și pentru oferirea unor garanții preliminare de securitate pentru Ucraina. În plus, medierea joacă un rol important pentru SUA, atât în ceea ce privește menținerea controlului asupra evoluției situației și minimizarea propriilor costuri pentru nevoile militare, cât și în utilizarea cât mai cuprinzătoare a potențialelor oportunități pentru încheierea „afacerilor avantajoase” legate de Ucraina.
Kievul a subliniat că nu s-au realizat progrese asupra chestiunilor fundamentale, cum ar fi restabilirea controlului deplin asupra teritoriului și securitatea juridică a acestuia. La rândul său, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a precizat că acestea au reprezentat „primul format de acest tip după o perioadă îndelungată”, constând în reuniuni trilaterale.
Rusia a adoptat o poziție rigidă, insistând pe condiții prealabile pentru orice progres: retragerea forțelor ucrainene din Donbas și recunoașterea unor realități teritoriale stabilite unilateral. Kremlinul a solicitat ca negocierile să fie confidențiale, evitând orice presiune publică și subliniind că nu are cunoștință exactă despre garanțiile de securitate propuse de Statele Unite. Deși Rusia încearcă să facă o demonstrație de avantaj militar considerabil în ceea ce privește linia frontului, realitățile interne sugerează și alte elemente relevante pentru a fi luate în considerare. În acest moment, partea rusă înaintează foarte lent pe linia frontului, cu pierderi mari atât umane, cât și economice și militare. Anume din aceste considerente, atacurile împotriva infrastructurii energetice civile a Ucrainei s-au accentuat în ultima perioadă.
Este evident că, pe parcursul negocierilor, Rusia încearcă să limiteze cât mai mult suveranitatea Ucrainei, în timp ce Kievul urmărește să reducă consecințele acestor acțiuni. Poziția SUA în cadrul procesului de negocieri a fost favorabilă Kremlinului, în timp ce Uniunea Europeană a adoptat un ton critic, reprezentat de declarațiile șefei diplomației europene, Kaja Kallas, care a acuzat Rusia că nu tratează cu seriozitate procesul de pace și că prezența delegației ruse, combinată cu continuarea atacurilor, subminează credibilitatea negocierilor. Reamintim că în noaptea de 2 februarie, trupele rusești au atacat obiective energetice în regiunile Harkov, Sumî, Dnipropetrovsk și Cerkasi, folosind în total 450 de drone și peste 60 de rachete.
În acest context, participarea delegației ruse la elaborarea unor acorduri de pace pare, cel puțin, lipsită de sens. La Kremlin se înțelege importanța pentru Washington de a ajunge la un acord, dar se continuă jocul diplomatic propriu, în timp ce atacurile masive asupra Ucrainei continuă. Este evident că părțile sunt departe de a ajunge la acorduri reale pentru realizarea păcii.
Ucraina – Rusia – SUA: al doilea tur al negocierilor trilaterale
A doua rundă de discuții trilaterale dintre negociatorii Ucrainei, Federației Ruse și Statelor Unite, menite să identifice soluții pentru încetarea războiului dintre Moscova și Kiev, a avut loc pe data de 3-4 februarie, la Abu Dhabi. Negocierile au debutat într-un format trilateral, urmând ca ulterior părțile să lucreze în grupuri separate pe teme specifice, după care este prevăzută o reuniune comună de sincronizare.
Unul dintre principalele subiecte de dezbatere a fost problema teritorială, care rămâne un punct critic de divergență. Kremlinul a reafirmat în mod public că intenționează să continue acțiuni militare până când Ucraina nu va accepta condițiile impuse de Moscova, printre care se numără și retragerea forțelor ucrainene din anumite zone ale Donbasului, în estul Ucrainei. Astfel de cerințe teritoriale sunt considerate de Moscova „foarte importante”, dar au fost respinse ferm de reprezentanții ucraineni.
Contextul discuțiilor a fost, în mod semnificativ, influențat de escaladarea militară din zilele premergătoare negocierilor. Doar cu o zi înainte, Rusia a lansat atacuri de amploare împotriva infrastructurii energetice ucrainene, lovind obiective critice în condiții de temperaturi extrem de scăzute și lăsând zeci de mii de civili fără încălzire și electricitate. În urma acestor atacuri, președintele Volodimir Zelenski a declarat că Ucraina își va „ajusta” poziția de negociere, acuzând Moscova că nu tratează cu seriozitate diplomația și că folosește chiar perioadele de calm pentru a se regrupa militar.
Delegația americană, condusă de emisarul special și susținută de administrație, a încercat să medieze dialogul și să găsească elemente de compromis între pozițiile divergente ale celor două părți beligerante. Principalele puncte de blocaj continuă să fie cererile Moscovei referitoare la cedarea controlului asupra regiunilor din estul Ucrainei, pe care Kievul le respinge ferm, și dezacordurile privind angajamentele de securitate, inclusiv prezența trupelor europene ca garanții după un eventual acord de pace. Deși părțile s-au reunit pentru discuții directe, atât Ucraina, cât și Rusia au redus așteptările privind un progres imediat sau un rezultat concret la această rundă, iar negocierile sunt urmărite ca un efort de menținere a comunicării și clarificare a pozițiilor înainte de eventuale etape ulterioare în procesul diplomatic. Cu toate acestea, rezultatele concrete ale întâlnirii din 4 februarie 2026 au rămas limitate. Nu s‑a anunțat un acord de încetare a focului sau un plan detaliat de pace, iar diferențele de bază privind teritoriul, garanțiile de securitate și continuarea ostilităților au rămas neelucidate.
În concluzie, negocierile privind Ucraina se află într-o etapă preponderent exploratorie, în care Abu Dhabi a funcționat mai degrabă ca un spațiu de dialog constructiv decât ca un loc al deciziilor concrete asupra aspectelor fundamentale ale conflictului. Deși dialogul trilateral desfășurat la Abu Dhabi, precum și noua rundă de discuții pe 4 și 5 februarie, semnalează o anumită deschidere diplomatică și disponibilitatea părților de a menține canalele de comunicare active, divergențele de fond dintre pozițiile acestora rămân considerabile. Succesul acestei faze depinde nu doar de existența unei voințe politice reale de a face concesii reciproce, ci și de capacitatea mediatorilor occidentali de a oferi garanții credibile de securitate și implementare, precum și de implicarea consecventă a Uniunii Europene și a altor organizații internaționale în susținerea și monitorizarea eventualelor acorduri. Astfel, deocamdată se poate vorbi doar despre concesii parțiale, și nu despre un progres real în privința încetării focului. Războiul de epuizare și supunere a Ucrainei rămâne principala sarcină strategică a Rusiei, care continuă să fie o prioritate. În același timp, abordarea încheierii unor acorduri separate în procesul finalizării reglementării pașnice între SUA și Rusia sau între SUA și Ucraina, în lipsa unui acord de pace între cele două părți aflate în război – Rusia și Ucraina – ridică semne de întrebare privind „iluzia păcii” pe termen apropiat.
Opiniile exprimate în material nu reflectă neapărat poziția Asociației pentru Politică Externă (APE).
