Ne aflăm în al treilea război mondial, declanșat odată cu invazia Rusiei în Ucraina. Donald Trump nu-și ascultă consilierii și se lasă manipulat atât de Vladimir Putin, cât și de premierul israelian, Benjamin Netanyahu. Iar după începutul războiului din Iran, care provocă o recesiune globală, Ucraina a fost abandonată de partenerii săi internaționali. Declarațiile au fost făcute de către ex-premierul Ion Sturza, președinte al Asociației pentru Politică Externă, în cadrul unui interviu pentru Jurnal.md, în care a vorbit și despre ce ar trebui să facă în această situație Republica Moldova.
– Dle Sturza, suntem sau încă nu în al treilea război mondial?
– Astăzi războaiele nu mai sunt cele pe care le știm din filme: cu tancuri, avioane și tranșee. Ele au și componenta fierbinte, în mare măsură automatizată, dar și componenta hibrid. De exemplu, Moldova e parte a unui război hibrid al Federației Ruse, în care componenta fierbinte este distrugerea infrastructurii, iar componenta hibrid este dezinformarea. În sensul ăsta, da, suntem în al treilea război mondial.
– Când a început acest război și cu ce scop?
– El poate că a început dintr-o greșeală de calcul a lui Putin, care a crezut că va prelua ușor controlul asupra Ucrainei, dar s-a împotmolit. Acest exemplu a dat mult curaj altora – și chinezilor, care nu au intrat în faza fierbinte a războiului, dar și lui Trump. Declanșatorul însă cred că a fost războiul lui Putin în Ucraina.
„Războiul din Iran este unul fără nicio strategie și fără niciun scop”
– În opinia dvs., scopul primordial al atacurilor americane asupra Iranului este într-adevăr schimbarea regimului de la Teheran sau la mijloc se ascund alte interese?
– Eu încerc să ies din tunelurile de gândire, căci nouă ni se livrează propaganda din toate părțile și cădem ușor în capcana narativelor. Mai întâi de toate, acest război nu este al nostru. E un război cu o poartă, al lui Netanyahu împotriva țărilor din jur, împotriva inamicilor istorici ai SUA, într-un concubinaj foarte straniu cu prinții tineri din Golful Persic: cel saudit și emirat, dar și cel quatarez. Aceștia, suniți fiind, întotdeauna au tratat Iranul șiit ca pe un dușman ideologic și religios, ca pe un pericol existențial pentru securitatea și prosperitatea lor. Iar scopul declarat al lui Netanyahu este să creeze în jurul Israelului cât mai multe state eșuate și să distrugă regimul de la Teheran.
Până acum nici prinții, nici Netanyahu n-au avut capacitatea să convingă SUA să intervină agresiv în Iran, dar acum l-au găsit pe Tump, care este foarte neconvențional și în gândire, și în acțiuni, și în felul de a se lăsa manipulat. Iată de ce începutul fazei fierbinți a acestui război i-a surprins și pe americani, și pe europeni. Nu cred că Trump a avut atunci un scop. Lui i s-a spus că este o situație absolut unică, speculându-se cu Venezuela, de a obține controlul asupra Iranului și a aduce triumfător democrația acolo. Toate poveștile care au urmat despre schimbarea regimului, oprirea proliferării armelor atomice și altele au fost scuze sau invenții. Și ele vor urma. Ultima a fost în general hilară, când Trump a anunțat că el și ayatollahul s-au împăcat, au împărțit strâmtoarea Ormuz și ei vor dirija lucrurile în continuare. Astfel, războiul din Iran este unul fără nicio strategie și fără niciun scop.
Eu sunt fascinat de istoria Orientului Mijlociu, inclusiv a Persiei. Am citit foarte mult, am prieteni iranieni și înțeleg situația din regiune. Asta nu înseamnă că noi trebuie să justificăm regimul brutal de la Teheran, dar una este să ai tenacitatea europenilor și americanilor de până în 2015-2016, când a fost semnat acordul cu Iranul de neproliferare a armelor nucleare pentru zeci de ani, din care Trump a ieșit până la urmă, și alta e să trimiți bombe. Nimeni nu convinge Iranul cu bombe! Asta e absolut clar.
„Aș fi vrut să fiu în pat cu Donald Trump”
– Dacă ați făcut o paralelă cu Venezuela, am putea înțelege că ideea lui Trump a fost să preia controlul asupra petrolului din Iran?
– Petrolul este o doar componentă. Noi credem că SUA e cel mai mare exportator de petrol și gaz, însă ei importă circa 30% din consum, căci au petrol preponderent dulce, extras din Golful Mexic. Dar pentru a produce diesel sau combustibil pentru corăbii este nevoie de țiței greu, care se găsește în Venezuela și, ca printr-o coincidență, în Iran. Mai este și în Rusia, dar acolo e semigreu. Adică, America e mare exportator, însă ei exportă țiței ușor, amestecat cu cel greu, adică blending. Vorbesc din perspectiva unui om care a tranzacționat zeci de milioane de tone de produse petroliere. Deci, în substrat este petrol, numai că manipularea asupra lui Trump a ajuns până la faza în care cei din jurul său știu din timp ce el are de gând să spună sau să facă și intervin în piață. De pildă, cu 15 minute înainte de a anunța că au început negocierile cu ayatolahii și că ele decurg bine, cineva a deschis o poziție pe piață de 500 de milioane, a cumpărat țiței cu livrare ulterioară și a câștigat această sumă într-un sfert de oră. Atunci mă gândeam să scriu un text „Aș fi vrut să fiu în pat cu Donald Trump”. Cred că cea mai bună locație astăzi, în lumea aceasta, ca să faci bani mulți, este să dormi într-un pat cu Trump.
„Prețurile vor crește exponențial, nu există nicio scăpare”
– Care, în consecință, ar putea fi impactul real al acestui război asupra economiei globale?
– Nu mai putem evita o recesiune globală, care ar duce la sărăcirea a sute de milioane sau miliarde de oameni. Mă refer la creșterea inflației, la o penurie de resurse energetice și de alimente, căci nu vorbim doar de combustibil, ci și de îngrășăminte minerale, de toate derivatele produselor chimice, care veneau pe acolo. Fără exagerare, trăim cea mai dramatică criză energetică din istoria omenirii. Noi evaluăm inflația în procente, care par mici: 2-3%, dar, transmisă populației, este foarte mult. Inflația e cea mai dureroasă pentru săraci, căci coșul cu care ea se calculează este cel cu care se ciocnește omul de rând: produsele alimentare, combustibilul, serviciile. Prețurile vor crește exponențial, nu există nicio scăpare.
Chiar dacă mâine se oprește războiul și se pornește petrolul, va fi un moment emoțional, vor scădea anumite prețuri, dar problema nu mai e în preț, ci în accesul la produse. De pildă, în Qatar a fost bombardat cel mai mare complex petrochimic din lume, reabilitarea căruia ar putea dura până la cinci ani. De acolo se livrau circa 25-30% din toate produsele petrochimiei mondiale. Inclusiv noi avem fabrici și ne-au spus că din aprilie nu vom mai primim granule de polietilenă. Totuși, punctul cel mai critic ar fi penuria de produse petroliere, mai ales în zona noastră. Nu că vor fi scumpe, pur și simplu nu vor fi. Nu vom avea diesel pentru prelucrarea terenurilor, nici uree sau silitră pentru agricultură.
„Dacă cineva spune că putem avea energie doar regenerabilă, e mai degrabă o mare problemă decât fericire”
– Lovită de această criză, lumea nu s-ar putea orienta spre mașini electrice, energie verde sau nucleară, dacă Germania și alte țări și-ar redeschide centralele atomo-electrice?
– Evident că este o oportunitate. De ce toți cei din industria petrolieră nu sunt bucuroși de profiturile excepționale pe care le au acum? Când se întâmplă rapid o astfel de criză de proporții, sistemul are inerție, dar au loc și așa-zisele schimbări structurale – se reduce mult consumul și se mulează pe alte surse, ceea ce poate duce, în cele în urmă, la închiderea capacităților de procesare a celor din industria petrolieră. Ulterior, le va fi greu să revină și să convingă piața, când consumatorii vor trece la soare, vânt sau altceva. Eu am trecut prin ciclurile astea. Odată la cinci-șase ani, se închid rafinăriile, când prețul crește prea mult și consumatorii găsesc o alternativă. Atunci n-ai decât să închizi capacitatea de producere. Dar când vei dori s-o repornești, vei cheltui iarăși foarte mult. Da, criza va schimba structura și volumul consumului și aceasta nu e un lucru bun pentru industria de petrol și gaz. Lumea a luat-o razna, știți?
– Energia verde și cea nucleară credeți că ar putea acoperi necesarul de petrol?
Nu, iarăși e o iluzie, În energie, există o formulă ca la Pitagora. Resursele regenerabile nu pot constitui mai mult de 30-40% din mixul de energie, căci soarele sau vântul sunt instabile. Altfel, îți omori sistemul. E o problemă tehnică și, ca într-o formulă fizică, nu există fantezii. Dacă spune cineva că putem avea energie doar regenerabilă, e mai degrabă o mare problemă decât fericire.
„Americanii nu se uitau ce se negociază, iar Netanyahu era speriat că nu va începe războiul”
– Până la începutul războiului din Iran, doar aproximativ 16 din 96 de milioane de barili de petrol extrași zilnic în lume veneau din Golful Persic, prin strâmtoarea Ormuz. Poate o astfel de cantitate să creeze o penurie globală de petrol?
– Pentru unele regiuni, și un milion de barili e o mare problemă. Cele 16% reprezintă 90% din ceea ce ajungea în Coreea, Japonia și China, iar asta are un impact asupra tuturor fluxurilor globale și prețurile cresc exponențial. Când dispare de pe piață un volum atât de mare, apare distorsiunea: se duce acolo și nu dincolo. Mai e și problema logistică, că au fost blocate sute de tancuri cu țiței, care nu mai participă la fluxul global. Dacă două-trei procente creează mari probleme pe piață, 20 la sută înseamnă o catastrofă.
– Teheranul a respins planul de pace al SUA, care prevedea deblocarea strâmtorii Ormuz și renunțarea la programul nuclear. Mai mult, Iranul a amenințat că ar putea bloca și o strâmtoare din Marea Roșie. La rândul său, Casa Albă a amenințat că va dezlănțui iadul. Ce înseamnă aceste declarații?
– E un bluf și un piar al iranienilor, la care ei sunt foarte buni. Chiar și eu, căutând informații despre ce se întâmplă acolo, am început să primesc mesaje propagandistice de la ei. Cel mai greșit calcul al lui Trump a fost că un atac asupra conducerii de vârf de la Teheran va duce la apariția moderațiilor în Iran. În realitate, americanii i-au omorât în primele zile pe cei mai moderați negociatori, pentru că ei nu se uitau ce se negociază, iar Netanyahu era speriat că nu va începe războiul.
Aparent, liderul suprem al Iranului, care a fost ucis, era cel mai moderat. El a dat interdicție religioasă fatwa împotriva dezvoltării bombei atomice, căci contravine eticii morale șiite. Dar acum au rămas militari, gărzi revoluționare, oameni înrăiți. Când noul lider suprem și-a pierdut tatăl, mama, soția și rudele în bombardament, mă miram că a rămas el în viață, dar, în rezultatul acestui atac, nu s-a ajuns la lideri flexibili, ci la radicali – s-a atins scopul invers. Trump se consideră mare negociator, dar în business așa ceva înseamnă o măciuca în cap și fuga. Da, iranienii pot să blocheze Marea Roșie sau intrarea în canalul Suez, unde vorbim de o tremie sau mai mult din tot comerțul global. Asta ar însemna ca tot comerțul din Asia să nu mai treacă prin Marea Mediterană, ci să ajungă în Europa prin jurul Africii. Ar fi lovitura de grație asupra economiei mondiale.
„Europenii i-au făcut un mare deserviciu lui Trump și lumii”
– Cum explicați metamorfoza prin care a trecut Trump – de la un „trimis al păcii” la un monstru care bagă în sperieți pe toată lumea?
– Nu a fost niciun trimis al păcii. MAGA, mișcarea sa ideologică, cred că este cea mai antirăzboinică și optează contra implicării SUA oriunde în afară de hotarele țării. Dar noi încercăm să-l analizăm pe Trump cu instrumente clasice, să-l comparăm cu alți președinți. El se trezește dimineață și spune nu știu ce sau scrie 30 de mesaje pe noapte. Cea mai mare greșeală a europenilor este că au încercat să-i exploateze narcisismul și el s-a crezut genial. Măgulindu-l, europenii au făcut un mare deserviciu lui Trump și lumii.
– În orice caz, are și el consilieri. Oare nu-i ascultă?
– Niciodată! Am avut ocazia să discut cu unii consilieri din primul său mandat și mi-au spus că el nu ascultă pe nimeni. El poate să-i asculte doar pe ginerele său, Kushner, sau pe prietenul său de golf, Witkoff, dar n-o să-l sune pe secretarul de stat Rubio.
– De ce Trump își dorește Groenlanda și de ce a fost declanșat colapsul din Cuba?
– Poveștile astea nu trebuie să le analizăm politologic, dar antropologic. Să credem că Trump stă la masă și cuscrul său și acela zice: „Este Groenlanda, nu vrei s-o iei?”. Și el, a doua zi, se gândește la asta – așa spun gurile rele. Cât privește Cuba, acolo nu Trump vrea, ci secretarul de stat Marco Rubio. Fiind cubanez, el își dorește să elibereze acest popor și să deschidă cazinouri, ca în anii ‘50. Dar acolo trebuie s-o rupă într-o parte, că e prăpăd mare. Ei au avut un mare noroc că au avut pe cine să corupă în Venezuela – pe vicepreședina Rodriguez și pe câțiva generali – și a fost trădare pe loc, căci au băgat rachetele antiaeriene în depozit și au deconectat curentul electric. Acolo nu a fost vorba de bravi soldați americani, dar de o corupere masivă. Dar în Iran nu o să le reușească, că aceia au o bază ideologică profundă.
Trebuie să facem o distincție clară între ei și arabi. Iranul este o țară multietnică și e destul de complicat să o gestionezi, dar ei au început să dezvolte ideologia persiană. De fapt, iranienii sunt într-o proporție foarte mică moștenitorii ai persienilor. A fost un trib mic în sud-estul țării, dar ăștia au înfipt la toată populația conceptul de persian, de mare popor, imperiu, contribuitori decisivi la civilizația umană – o ideologie impregnantă de la țăran până la ayatolahul suprem. Trebuie să înțelegem, că ei nu-s sirieni sau irakieni, care nu au nici mamă, nici tată și care nu mai țin minte de Mesopotamia sau de Babilon.
„Împotriva rezistenței și gherilei foarte puțini au avut succes”
– Având în vedere ceea ce spuneți, cum ar putea să se încheie acest război, ca să fie toți împăcați?
– Niciun război nu se termină ca să fie mulțumiți toți. Pentru Trump și pentru arabi este atât de dureros răspunsul asimetric al Iranului, încât ei trebuie să fie sinucigași ca să continue acest război. Pentru americani e un război cu bombe, rachete și avioane, dar pentru iranieni e un război de rezistență și gherilă. Împotriva rezistenței și gherilei foarte puțini au avut succes.
– Alegerile pentru Congres din noiembrie nu ar putea schimba această stare de lucuri?
Cu război și fără război, alegerile vor fi o catastrofă pentru Trump. Putem să nu-l mai avem peste vreun an, adică, să-i trăsnească un impeachment. Dar vine JD Vance, care e și mai ciudat. Și mulți se gândesc că poate n-ar trebui, căci s-au deprins cu ăsta. Totuși, nu cred că o să ajungă la impeachment, dar Congresul o să-l limiteze inclusiv în dorința sa de a construi ballroomul la Casa Albă.
„Trump are o venerație față de toți dictatorii”
– Cum apreciați raportul dintre Trump și Putin, căci, pe de o pare, Zelenski spune că e presat să cedeze întregul teritoriul al regiunilor Lugansk și Donețk și SUA ridică parțial sancțiunile la petrol față de Rusia, iar, pe de altă parte, Rusia acordă Teheranului sprijin crucial?
– Putem presupune că Putin îl controlează pe Trump, reieșind din speculațiile cu privirile la vizitele sale în anii ‘80 în Rusia și dosarul Epstein sau legătura rușilor cu FBI. Dar nu cred că toate astea sunt atât de plauzibile ca opinia că Putin a înțeles profilul lui Trump și-l manipulează în sensul cel mai banal.
– În acest caz, de ce Trump critică dur europenii că nu ajută SUA în Orientul Mijlociu, dar nu observă sprijinul rusesc pentru Iran?
– Pentru că Trump are o venerație față de toți dictatorii. În primul său mandat, îl pupa și îl îmbrățișa pe Kim Jong Un, apoi l-a primit cu covor roșu pe Putin în Alaska. Deci, el are un fel de venerații de astea: Kim Jong Un, Putin și Xi, în mai mică măsură, căci chinezii au totuși un alt profil. Dar Putin niciodată nu și-a permis ceva care ar ofensa orgoliul lui Trump și îl manipulează psihologic, dându-i impresia că este genial și că o să aibă afaceri de trilioane – niște cifre pe care noi nici nu le putem pronunța.
„O să ne trezim într-un moment, când europenii n-o să mai aibă nevoie de SUA”
– Care ar trebui să fie poziția statelor europene față de războiul din Iran?
– Cred că țările europene, inclusiv România, au procedat corect când nu au respins orice colaborare cu SUA, căci vorbim de sisteme comune de apărare în cadrul NATO. Dar nici implicarea activă în faza fierbinte a războiului nu e bună.
– Recent, mai mule state europene au solicitat Iranului să le permită să deblocheze strâmtoarea Ormuz. Ulterior, Macron a anunțat că Franța trimite 11 nave de război în Orientul Mijlociu, ca sprijin defensiv pentru aliații din regiune. Cum ar putea europenii să deblocheze strâmtoarea, fără să intervină militar, dacă Iranul se va împotrivi?
– Nu, ei nu o să intervină militar și nu o să bombardeze Iranul. Ei se duc să asigure securitatea, după ce se va ajunge la un armistițiu. Faptul că Franța trimite nave este o garanție de securitate. Când intervii pe această cale, nu spui doar cuvinte, dar vii cu o armată și, dacă cineva încalcă, îl trăsnești. Ăsta e conceptul.
– Și, dacă încalcă Iranul încalcă și francezii îl trăsnesc, e implicare în război a europenilor, nu?
– Exact. Dar asta îi dă de înțeles Iranului că acolo este nu e o hârtie, ci o forță, și nu e cazul să se joace.
– NATO, în continuare, va exista cu America sau fără?
– Într-o formă sau alta, NATO va exista, numai că o să ne trezim într-un moment, când europenii n-o să mai aibă nevoie de SUA în sensul pe care îl știm.
„Visul americanilor despre distrugerea Europei vine de la primii coloniști”
– Așa se va întâmpla și în cazul în care, în 2028, va veni un alt lider la Casa Albă?
– Da, nu e o tendință inventată de Trump. În America, există un curent puternic antieuropean și anti-NATO, care a fost scris în noua lor strategie de securitate. A fost un semnal de trezire pentru europeni. Ideea unei forțe de securitate ca un pilon pentru UE este foarte veche. La începutul anilor 2000, participam la o conferință moderată de Kissenger. Acolo, Javier Solana, înalt reprezentant al UE pentru politică externă, a spus că ar trebui să construim o armată europeană. Kissenger a fost foarte vehement și a întrebat dacă Europa are un telefon unic, la care pot ar punea suna, arătând cât suntem de dispersați. Visul americanilor despre distrugerea Europei vine de la primii coloniști americani din Europa, care își iubeau patria istorică, dar erau supărați pe ea, că au fost nevoiți să emigreze. Deci, nu este nouă dorința Americii să distrugă Europa, ci e o problemă care ne ajută să înțelegem ce se întâmplă în psihologia maselor la nivel global și să vedem ce ne paște și pe noi, în Moldova. În România, am văzut istoria cu Georgescu.
– UE rezista în fața acestor atacuri?
– Da, UE se consolidează și o să-l pedepsească pe Orban, pentru ca alții să nu mai încerce s-o disperseze.
„Ucraina este abandonată de opinia publică”
– Zelenscki propunea ca Ucraina să facă o alianță cu unele țările din Golful Persic, pentru a-și reduce dependența de fondurile UE, blocate de același Orban. Anterior, Iranul spunea că Ucraina a devenit o „țintă legitimă” pentru el, deoarece a oferit drone Israelului. Astăzi, când toată lumea își concentrează atenția către Iran, ar putea Ucraina să fie abandonată de partenerii internaționali?
– Astea-s declarații războinice ale Iranului. Oare ei nu dau drone rușilor și devin „țintă legitimă”? Cât privește Ucraina, ea este abandonată nu numai de aliații europeni, dar și – mult mai grav – de opinia publică, căci politicienii acționează sub presiunea opiniei publice. Odată cu reducerea simpatiei și empatiei față de ucraineni a opiniei publice, dispare și interesul politicianului. Acum energiile noastre se concentrează pe faptul că am rămas fără de benzină și putem rămâne fără mâncare. Aici ucrainenii chiar au o problemă mare. Europenii le mai dau arme, nu și americanii, care le vând. De când a venit Trump, SUA nu mai participă la finanțare, ci sunt beneficiari, căci europenii cumpără de la ei, la prețuri exorbitante, armament pentru ucraineni. Toată finanțarea războiului din Ucraina se face acum de către europeni.
– În atare situație, războiul din Orientul Mijlociu ar putea să-l ajute pe Putin să cucerească Ucraina?
– Ucrainenii s-au învățat să lupte. Eu urmăresc lucrurile dintr-o parte și cred că ar putea urma surprize pentru Putin. Ca să poată avansa, el ar trebui să mobilizeze un milion de oameni, ceea ce pentru Rusia ar fi o catastrofă. Dacă nu va reuși, situația cu status quo-ul de astăzi se poate întinde încă trei sau patru ani.
– Dacă ne așteaptă o recesiune globală, Ucraina ar putea pierde sprijinul extern și nu va mai rezista.
– Și asta poate fi o problemă. Acuma sunt atâtea întrebări, că nimeni nu le mai poate băga într-o ecuație.
„Nu există niciun domeniu de existență a R. Moldova, unde am putea să ne descurcăm fără România”
– Ce ar trebui să întreprindă autoritățile R. Moldova, pentru a ține piept efectelor acestui război?
– Din păcate, noi nu avem spațiu fiscal, ca să intervenim. Acum iese la iveală că, în structura prețurilor la carburanți, avem cea mai mică pondere la impozite. De aceea apare diferența mare de preț dintre România și Moldova, căci acolo aproape 50% din preț sunt impozite, iar în Moldova – numai 20 și ceva. Noi nu putem influența prețul mondial la petrol, iar să controlăm adaosul comercial e pierdere de timp. Unica posibilitate de a interveni este prin reducerea poverii fiscale în interiorul prețului, dar în Moldova ea este atât de mică, încât nu ai spațiu. Mă tem că Guvernul va interveni cu subvenții la pompă și îi va ajuta iarăși pe toți, cum i-a ajutat pe toți la achitarea curentului electric și al gazului. Dar acum trebuie de făcut un lucru mult mai complicat, prin ajutor targhetat celor de care depinde reziliența țării: agricultura, transportatorii și prin subvenții direcționate celor care au nevoie. Este unica posibilitate de redistribuire a puținului pe care îl avem în buget. Nimic altceva miraculos nu poate fi. Eu aș face tot posibilul să am acces la produs, la benzină, motorină, adică să fie. România, unde peste 90 la sută din produs vine de la ei din țară, a anunțat că interzice exportul de diesel, de motorină. Păi, sui în avion și roagă-l pe Bolojan să facă excepție pentru R. Moldova. Repet, nu-i problema în prețurile înalte, dar trebuie să-i ajutăm pe cei de care depinde soarta țării. Iar, pentru aceasta, cel mai important este să avem produse în stație și să nu înceapă panica.
– Fără România, dacă se agravează situația, ce putem face?
– Nu există astăzi niciun domeniu de existență a statului R. Moldova, unde am putea să ne descurcăm fără România.
Pavel Păduraru, Jurnal.md1
