Simbolism în loc de înțelegeri — probabil așa poate fi caracterizat Summitul APEC, desfășurat în perioada 18–19 noiembrie 2026 la Shenzhen, China, care s-a încheiat cu adoptarea a patru documente-cadru economice și a unei Declarații trilaterale separate privind pacea, în urma întrevederii liderilor SUA, Chinei și Rusiei. Pe dimensiunea economică, forumul a consolidat agenda tehnologică și logistică a Chinei în regiunea Asia-Pacific. Pe dimensiunea politică, în pofida statutului simbolic ridicat al negocierilor dintre D. Trump, Xi Jinping și V. Putin, acordurile convenite au un caracter preponderent declarativ. Pentru Ucraina și securitatea Europei de Est, principalul rezultat îl constituie lipsa unor decizii unilaterale („Ialta-2”) fără participarea Europei, însă o serie de prevederi ale declarației trilaterale comportă riscuri diplomatice și energetice indirecte pentru Kiev.
În urma summitului, cele 21 de economii participante au aprobat un pachet de documente cu caracter de recomandare, care stabilesc regulile de interacțiune în regiunea Asia-Pacific pentru următorii ani:
- Declarația liderilor APEC – trasează direcția spre formarea Zonei de Liber Schimb Asia-Pacific, lansează Inițiativa privind Inteligența Artificială 2026–2030 și consacră dreptul fiecărei țări de a-și stabili în mod independent propriul mix energetic, combinând hidrocarburile tradiționale cu energia „verde”.
- Planul de acțiune privind conectivitatea (2026–2035) – o strategie pe zece ani pentru dezvoltarea coridoarelor de transport, a infrastructurii portuare, a piețelor de capital și facilitarea mobilității mediului de afaceri.
- Cadrul de cooperare în domeniul digitalizării comerțului (2027–2030) – un program de tranziție la circulația documentelor fără suport de hârtie și de unificare a standardelor comerțului electronic.
- Declarația privind tehnologiile digitale și emergente – coordonarea în vederea implementării IA în medicină, educație și servicii publice, precum și combaterea comună a fraudelor cibernetice.
Rezultatele reuniunii SUA – China – Rusia
În marja summitului, pe 19 noiembrie, au avut loc negocieri trilaterale între Donald Trump, Xi Jinping și Vladimir Putin. În urma acestora, a fost publicată o Declarație comună privind pacea, alcătuită din patru puncte:
- Reforma ONU: Disponibilitatea comună de a spori eficiența organizației în domeniul securității internaționale.
- Securitatea energetică: Intenția de a crește producția și de a asigura livrări stabile de produse petroliere.
- Dreptul internațional și Curtea Penală Internațională (CPI): Consacrarea imunității persoanelor oficiale și condamnarea depășirii atribuțiilor de către CPI.
- Securitatea nucleară: Reconfirmarea inadmisibilității unui război nuclear și continuarea dialogului pentru reducerea riscurilor nucleare.
La finalul întrevederii nu a fost organizată o conferință de presă comună și nu a fost creat un format de consultări regulate ale „marilor trei”. Astfel, Declarația privind pacea a devenit un compromis al celui mai mic numitor comun. Părțile au lăsat în afara discuțiilor toate contradicțiile acute și au consemnat doar acele formulări generale care nu le impun obligații stricte.
Semnificația rezultatelor summitului pentru Ucraina
Deși conflictul ucrainean nu a fost inclus în niciunul dintre documentele finale ale forumului, rezultatele summitului vizează în mod direct pozițiile Kievului. În partea publică a întrevederii, Xi Jinping nu a menționat războiul din Ucraina, menținându-și poziția exprimată anterior liderilor europeni: conflictul este unul european, iar reglementarea acestuia este imposibilă fără participarea țărilor UE. Acest lucru a înlăturat temerile privind o eventuală împărțire a sferelor de influență în formatul SUA – China – Rusia.
În pofida declarațiilor lui V. Putin privind coincidența intereselor și a apelurilor lui D. Trump la pace, părțile nu au elaborat nicio foaie de parcurs comună pentru încetarea războiului. O atenție deosebită merită acordată punctului din declarație referitor la creșterea producției și stabilitatea livrărilor de produse petroliere, care ar putea fi utilizat de administrația lui D. Trump drept argument pentru a exercita presiuni asupra Ucrainei să înceteze loviturile asupra rafinăriilor rusești, sub pretextul protejării pieței energetice mondiale.
În ceea ce privește includerea în declarație a criticilor la adresa Curții Penale Internaționale și accentul pus pe imunitatea persoanelor oficiale, acest fapt joacă în favoarea Kremlinului pe fondul mandatelor de arestare emise de CPI pe numele conducerii FR. Deși nici SUA, nici China și nici Rusia nu sunt părți la Statutul de la Roma și nu pot bloca activitatea instanței în Europa, o astfel de retorică complică eforturile Kievului de a trage la răspundere Federația Rusă.
Pentru Moscova însăși, principalul rezultat îl reprezintă însuși faptul participării la summitul trilateral pe picior de egalitate cu liderii SUA și Chinei, aspect utilizat pentru a demonstra ieșirea din izolarea internațională. Totodată, consacrarea drepturilor exportatorilor de hidrocarburi în documentele APEC ajută Rusia să își mențină reziliența economică pe piețele asiatice.
Concluzii pentru Republica Moldova
Refuzul Beijingului de a discuta securitatea europeană fără participarea Uniunii Europene confirmă faptul că arhitectura de securitate din Europa de Est, inclusiv în ceea ce privește Ucraina și Republica Moldova, depinde în continuare de unitatea UE și de reziliența Ucrainei, și nu de înțelegerile de culise ale actorilor globali. În condițiile riscurilor de presiune asupra Ucrainei privind loviturile asupra infrastructurii energetice a FR și ale tentativelor de a submina jurisdicția CPI, este important ca Republica Moldova să mențină o coordonare strânsă cu Kievul și Bruxelles-ul pe platformele internaționale. Per ansamblu, lipsa unor pași concreți spre pace în urma summitului, concomitent cu păstrarea de către Rusia a canalelor economice de interacțiune cu regiunea Asia-Pacific, înseamnă persistența confruntării în regiunea Mării Negre, ceea ce impune Chișinăului consolidarea în continuare a integrării energetice și instituționale cu UE.
Opinia exprimată în acest material aparține autorului și nu reflectă neapărat punctul de vedere al Asociației de Politică Externă.







