În ediția de azi vă prezentăm câteva teze de bază expuse de invitații emisiunii „Dezbateri și sinteze de politică externă”, difuzată la postul de radio „Vocea Basarabiei” în ziua de 30 august. La dialog au participat experții: Radu Vrabie, de la Asociația pentru Politică Externă, Oazu Nantoi, de la Institutul de Politici Publice, și Oleg Cristal, de la Asociația pentru Democrație Participativă. Vă amintim că emisiunea este realizată de Asociația pentru Politică Externă în colaborare cu Agenția de știri și analize „Imedia” și cu asistența Fundației germane „Friedrich Ebert”.
Despre politica Rusiei în spațiul CSI
Radu Vrabie: Am impresia că politica externă a Rusiei, cel puțin de la venirea la conducere a lui Putin, a devenit consecventă și încearcă să reacționeze la schimbările care au loc în spațiul post-sovietic. Dacă până la memorandumul Kozak Rusia miza pe faptul că RM este o țară exclusiv loială, observăm că după 2003 anumite lucruri s-au schimbat. Moscova a pus în aplicare mai multe metode pentru a-și păstra și spori influența aici, inclusiv prin pârghiile tradiționale: conflictul transnistrean, relațiile economice, direcția umanitară a politicii externe a Federației Ruse, mass-media, minoritățile etnice, relațiile culturale și afinitățile istorice.
Oleg Cristal: Putem observa că Rusia, deși poate să-și schimbe atitudinea față de puterea de la Chișinău, nu-și va schimba interesele. Deocamdată nu vedem implicări crase în politica internă a RM. Având, însă, instrumentul „Transnistria”, care reprezintă aproape o treime din teritoriul RM, nu este necesar să depui efort pentru restul spațiului deoarece poți implica oricând pârghia respectivă. Deci, Moscova, probabil, va avea o politică destul de echilibrată față de viitoarea putere de la Chișinău, fiind sigură că RM nu poate face manevre gen Georgia sau Ucraina. Ceea de ce se tem rușii este aderarea statelor ex-sovietice la NATO, ori RM este foarte departe de aceasta. Doar apropierea noastră de UE mai prezintă un anumit deranj pentru Kremlin.
Oazu Nantoi: Rusia și URSS au fost un imperiu. Dar, spre deosebire de imperiul francez și cel britanic, coloniile Rusiei au fost în vecinătate imediată cu metropola.
Pierzând controlul asupra fostelor republici unionale care au fost atrase de polul occidental sau american, azi clasa politică din Rusia încearcă să-și restabilească posesiunile prin așa-numita luptă contra lumii monopolare. Amintindu-și de locul și rolul ex-URSS, Rusia se străduiește din răsputeri să se declare unul dintre centrele importante ale geopoliticii mondiale și tinde spre așa-zisa politică multipolară. Spațiul ex-sovietic este tratat ca zonă de interese specifice ale Moscovei și războiul din Georgia este o expresie a acestei politici. Dar Rusia devine tot mai limitată în ceea ce privește instrumentarul, deoarece procesele centrifuge în care au fost atrase fostele republici unionale sunt mult mai greu de stăvilit. Dacă vorbim despre noi, RM a nimerit în câmpul magnetic al UE – mult mai puternic și atractiv pentru omul de rând care nu gândește în termeni geopolitici. Rămâne de văzut în ce măsură noi, cetățenii acestei țări, suntem capabili să conștientizăm interesul nostru național și să-l promovăm în condițiile în care RM este un punct de interferență a diferitelor interese geopolitice.
Despre factorul rusesc în spațiul informațional al RM
Oleg Cristal: Mie mi se pare că Kievul a procedat corect atunci când a interzis difuzarea posturilor rusești pe teritoriul Ucrainei, deși, după mine, a exagerat în cazul rețelelor de cablu.
Oazu Nantoi: Cetățeanul RM este manipulat de mass-media rusească și atitudinile moldovenilor față de războiul din Georgia, din august 2008, demonstrează acest lucru. În octombrie 2008, IPP a realizat un barometru unde oamenii au fost întrebați cine este responsabil de conflictul dintre Rusia și Georgia. Circa 20% din cei chestionați au declarat că de vină este Rusia, 32% au declarat că Georgia este de vină, vreo 10% au declarat că SUA, după care urmează NATO, Abhazia etc. Deci, fără ca să ne dăm seama, aproape permanent suntem subiecții unor războaie informaționale.
Eu nu propun să interzicem accesul undelor electromagnetice din partea canalelor care nu ne plac – cuiva nu-i place România, altcuiva nu-i place Rusia. Noi trăim într-o lume a concurenței, inclusiv în plan informațional și trebuie să avem un canal de televiziune național public care să ofere o sursă de informare de alternativă cetățeanului RM. Noi trebuie să venim cu poziția noastră, cu interpretarea noastră a evenimentelor ce ating interesele noastre naționale. Ca cetățeanul nostru să vadă diferența dintre viziunea RM asupra acestor interese naționale și viziunea mass-media de la Moscova, care tratează țările din CSI prin prisma standardelor duble, ca pe un fel de state neîmplinite, cu nivelul de suveranitate determinat la Kremlin.
Radu Vrabie: Noi nu numai că ne aflăm sub influența mass-media rusești, noi ne aflăm, în general, într-un spațiu informațional rusesc în mai multe domenii ale vieții cotidiene – distracții, divertisment în cinematografe, discoteci, mă rog, cluburi de noapte, centre comerciale. Acestea sunt locurile în care, de cele mai multe ori, se folosește doar limba rusă. Și la acest aspect statul RM ar putea să atragă mai multă atenție, pentru a schimba situația, deoarece de multe ori este foarte greu să nimerești la un film difuzat în limba română. Aici Rusia promovează o politică umanitară externă foarte insistentă, costisitoare și pretențioasă. Ea își consolidează treptat pozițiile de impunere a mediului de spiritualitate rusească și devine foarte iritată atunci când această politică este contracarată. Cât privește televiziunile, este bine că există mai multe canale, însa este rău că au dispărut anumite programe TV străine care, atunci când erau, puteai să faci o comparație. Și, pe lângă faptul că avem nevoie de o televiziune publică, de televiziuni locale în general, avem nevoie și de televiziuni străine, vestice, pentru a putea, din multitudinea de informație, să tragem anumite concluzii.
