Ce semne caracteristice credeți că a avut anul 2010 în procesul de reglementare a conflictului transnistrean?
Victor Osipov: Sunt, probabil, mai relevante aprecierile experților și ale partenerilor internaționali asupra evoluțiilor din 2010 în procesul de reglementare a conflictului transnistrean. Și le mulțumesc celor care pun note bune Guvernului la acest capitol. Eu sunt mai autocritic. Cred că rezultatul nostru putea fi mai bun. Ar fi trebuit de alocat mai multe resurse pentru această direcție majoră și, în același timp, nici posibilitățile disponibile n-am reușit să le valorificăm în totalitate. Totuși anul 2010 a însemnat, întâi de toate, prin simpla restabilire a unor acțiuni reale ale Guvernului Republicii Moldova pentru reintegrarea țării (la nivelul formatului 5+2, în dialogul Chișinău-Tiraspol, în cadrul grupurilor de consolidare a încrederii dintre cele două maluri ale Nistrului etc.). A fost important și prin intensificarea, extinderea și aprofundarea consultărilor cu toți partenerii din cadrul acestui proces, în interior și oameni de pe ambele maluri, comunități, businessmeni, reprezentanți ai structurilor administrative, agenții de dezvoltare; pe plan extern – țări și organisme internaționale. Aici rezultatul vizibil a constat în apropierea pozițiilor și activizarea principalilor parteneri externi până în punctul în care s-au făcut angajamente de reluare a negocierilor oficiale, obiectivul principal la această etapă. Nu în ultimul rând, anul 2010 a fost important prin schimbarea de fond a abordării din partea autorităților moldovenești, de la cea de confruntare, care a persistat pe timpul guvernărilor comuniste, la una constructivă, productivă, orientată spre rezolvarea problemelor cu care se confruntă populația din regiune. Această turnură s-a dovedit a fi deloc plăcută pentru cei care doresc și trăiesc din conservarea problemei transnistrene. Iată de ce am avut parte și de intensificarea incidentelor, a acțiunilor provocatoare (cazul Vardanyan este doar unul mai vizibil dintre multe altele).
Cum ați aprecia prestația Alianței pentru Integrare Europeană în calitate de partener în procesul de reglementare, comparativ cu cea a guvernării precedente, comuniste?
Victor Osipov: AIE a demonstrat un angajament clar, deschis, sincer, poate un pic romantic din cauza unei experiențe de guvernare incipiente. Dar un lucru vreau să-l accentuez: dacă obiectivul nostru, al întregii societăți, este reintegrarea teritorial-administrativă a Republicii Moldova, atunci autoritățile moldovenești sunt obligate să trateze raioanele de est și cetățenii lor ca pe parte componentă a țării noastre. Eu așa am înțeles și am executat mandatul meu în Guvern. Impresia pe care o am asupra modului în care au tratat problema precedenta putere este că i-a lipsit înțelegerea clară a acestei precondiții. Dar și în afară de politicieni, mai există cetățeni, lideri civili sau de opinie, care tratează locuitorii și teritoriile din est ca pe ceva străin.
Ce rol a avut pentru procesul de reglementare comunicarea directă dintre Igor Smirnov și Vladimir Filat?
Victor Osipov: A avut și un rol, dar o și mai mare semnificație, valoare simbolică. Aceste întâlniri au fost organizate într-un cadru ce nu obliga la nimic și aceasta a ajutat ca ele să fie posibile. Dar prin comunicarea la cel mai înalt nivel al structurilor executive s-a obținut un consens în soluționarea a câteva probleme practice, cea mai de răsunet fiind relansarea după o pauză de 6 ani a trenului de pasageri Chișinău-Tiraspol-Odesa. Totuși, faptul în sine este fără precedent: niciodată un reprezentant al puterii de vârf din Chișinău nu a mai fost admis la un meci pe stadionul din Tiraspol. Iar premierul Filat a fost tratat acolo așa cum se cuvine prim-ministrului Republicii Moldova. În pofida divergențelor și dramatismului acestui conflict, se conștientizează necesitatea comunicării și conlucrării, iar inițiativele sincere au șanse de a fi acceptate și aceasta e o concluzie a „diplomației fotbalistice”.
Memorandumul Merkel-Medvedev poate contribui la soluționarea conflictului transnistrean?
Victor Osipov: Cred că el deja contribuie, în forme și procese diplomatice mai puțin evidente pentru publicul larg, catalizate puternic de acțiunile Guvernului AIE pe plan extern. De altfel, trebuie să menționăm și alte formate în care partenerii externi s-au implicat la cel mai înalt nivel, și declarația comună ruso-ucraineană de la Kiev, care a precedat memorandumul de la Mozeberg, și discuțiile germano-ruso-franceze, și altele. Însă nu trebuie să ne așteptăm la soluții miraculoase și rapide, e vorba de un proces.
De ce credeți că ultimul Summit OSCE de la Astana nu a reușit să adopte documente mai clare referitor la reglementarea conflictului transnistrean?
Victor Osipov: Să știți că poate în cazul conflictului transnistrean, referitor la Moldova, erau șanse mari să se ajungă la o formulă de consens la nivelul principalilor actori și, în întregime, al Summit-ului. Dar asemenea forumuri nu dezbat o singură probleme și nu pot adopta poziții diferite pe probleme, oarecum, asemănătoare. Au existat divergențe mai accentuate pe marginea conflictelor din Georgia și a celui dintre Azerbaidjan și Armenia, iar, în complex s-a dovedit a fi imposibil un consens asupra acțiunilor de rezolvare a tuturor conflictelor prelungite. Încă două mențiuni pe marginea Summit-ului de la Astana: delegația noastră a fost flexibilă și activă în căutarea soluțiilor pentru textele finale, iar Declarația comemorativă adoptată reactualizează toate principiile fundamentale ale OSCE și angajamentele asumate în cadrul organizației, ceea ce corespunde cu poziția și interesele Republicii Moldova.
Conlucrarea între grupurile de lucru pentru consolidarea încrederii aduce progrese în reglementarea conflictului transnistrean?
Victor Osipov: Noi am încercat să depolitizăm măsurile de încredere, să implementăm această prioritate independent, în paralel cu cealaltă, care ține de identificarea unei soluții politice viabile la acest conflict. Desigur, însă, ele nu pot fi absolut separate. Măsurile de consolidare a încrederii au de suferit din cauza factorului politic, dar și viceversa. Iar dacă ele reușesc atunci se creează un cadru mai favorabil și pentru avansarea dialogului politic.
Care a fost prestația mediatorilor și observatorilor în procesul de reglementare a conflictului pe parcursul anului 2010, în viziunea Dvs?
Victor Osipov: Atmosfera generală în formatul 5+2 de la reluarea activității lui odată cu instaurarea Guvernului AIE a devenit din ce în ce mai productivă. Prima runda la care am participat la Viena pe 6-7 noiembrie 2009 a fost imediat urmată de o vizită a întregului format la Tiraspol, eveniment foarte important. Iar în continuare, am convenit asupra regularității întâlnirilor, nu mai rar decât una la trei luni, ceea ce însemna patru pe an. De fapt, am avut cinci reuniuni ale formatul 5+2 pe parcursul lui 2010. De ce explic acest aspect? Pentru că el reprezintă una din dovezile participării interesate, din ce în ce mai active a tuturor partenerilor în procesul de reglementare a problemei transnistrene. Dar mai sunt și altele. Agenda ședințelor a devenit mult mai consistentă, concretă și pot spune că avem acum pregătit chiar un proiect pentru a fi semnat la nivelul reprezentanților politici ai Chișinăului și Tiraspolului. De asemenea, mai întâi Rusia, iar apoi Ucraina au înlocuit reprezentanții lor în format, delegând ambasadori experimentați, care au dat un impuls pozitiv procesului. Poziția Republicii Moldova de a spori rolul Statelor Unite și al Uniunii Europene a găsit reflectare și în activizarea acestor doi parteneri. OSCE, Misiunea sa din Moldova este un element-cheie care, de asemenea, și-a dezvoltat programele în acest an. Desigur, oficializarea negocierilor în formatul 5+2 reprezintă un nivel calitativ nou, chiar o sfidare pentru toți participanții, dar am toată încrederea în viabilitatea și eficiența formatului, punând la baza activității lui experiența diplomatică și buna voință a participanților, reperele clare ale dreptului internațional și principiul suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova, recunoscut de toată lumea.
În cadrul unei conferințe de presă ați declarat că în câteva luni, probabil, va avea loc o întâlnire oficială în formatul 5+2. Care este timpul apropiat de reluare a negocierilor în acest format?
Victor Osipov: El, timpul de reluare a negocierilor, vreau să cred, este apropiat. Dar o să evit jocul de-a prognozele, pentru că ecuația e prea complexă și, după mine, ar fi incorect față de cetățeni să le creăm așteptări exagerate. Reluarea negocierilor depinde decisiv de poziția, aprecierile situației curente și acțiunile pe această direcție ale Federației Ruse, care deține influența directă asupra administrației de la Tiraspol. Din moment ce Chișinăul a schimbat abordarea sa în una constructivă, așa cum toți s-au putut convinge, iar actualmente s-a deblocat procesul de stabilizare a puterii centrale în Republica Moldova, cred că sunt toate șansele să fie realizat anunțul făcut de Președintele Dmitri Medvedev și în câteva luni să fie reluate negocierile oficiale pentru reglementare problemei transnistrene.
Care vor fi acțiunile Chișinăului pentru respectarea drepturilor cetățenilor din stânga Nistrului, inclusiv în cazurile lui Ilie Cazac, arestat, și Ernest Vardanyan condamnat la mulți ani de detenție „pentru înaltă trădare”?
Victor Osipov: Întâi de toate, aș menționa că autoritățile moldovenești au întreprins și până în prezent toate acțiunile posibile în acest sens, după cum sunt și obligate. Problema de fond este aceeași problemă transnistreană și lipsa unui control constituțional asupra teritoriilor din estul Republicii Moldova, ceea ce împiedică Guvernul de la Chișinău și alte instituții ale statului să-și exercite direct funcțiile. Purtăm răspundere pentru acțiunile noastre (nu și ale altora), dar e eronat și e chiar o încercare speculativă să fim tratați ca atotputernici, sau plenipotențiari în aceste cazuri și în această regiune. De aceea, instrumentarul principal aici devine diplomația, inclusiv cea mai puțin publică, și influența complexă a organismelor internaționale, axate pe protecția drepturilor omului.
Anumite sondaje și observații arată că o bună parte a cetățenilor din regiunea transnistreană dorește reîntregirea țării, cum comentați această opțiune?
Victor Osipov: Este firesc oamenii să dorească reintegrarea în Republica Moldova, căci ei înțeleg perfect că una dintre principalele surse ale problemelor lor de zi cu zi constă anume în continuarea conflictului. Dar nu trebuie să ne facem iluzii, căci propaganda și timpul petrecut în condițiile actuale de separare își fac și ele efectul și mulți locuitori din regiune au pierdut încrederea, interesul, sau chiar sunt în opoziție cu ideea reintegrării. Unii, foarte puțini, speculează în interese personale și de grup situația actuală, trăiesc din conflict. Dar majoritatea suferă, de altfel, și pe malul stâng și pe cel drept al Nistrului. Iată de ce, pe termen lung sunt convins că rațiunea și interesele de dezvoltare ale comunităților din raioanele de est vor conduce la identificarea unei soluții de reintegrare a Republicii Moldova.
Cum vedeți varianta finală a reglementării conflictului transnistrean, cum și când poate fi ea realizată?
Victor Osipov: Iarăși voi menționa că e devreme să fixăm termene în timp, deși cred că într-un mandat plin, de patru ani, al Alianței de Integrare Europeană, care s-a reeditat la Chișinău, continuând abordările din ultimul an și dezvoltând efortul nostru intern și internațional, vom putea clarifica această perspectivă. Soluția, pentru a fi realistă și viabilă, trebuie să fie elaborată în procesul de negocieri, să reprezinte rezultatul lor. Iar eu o văd ca pe o autonomie largă a regiunii de est în componența Republicii Moldova.
