Victor Chirilă: Moldova, încotro? APE-FES. 23.03.2013.

141

Timp de două decenii ne întrebăm, Moldova încotro? Timp de două decenii, răspunsul fuge de noi ca Fata Morgana în pustiul Saharei. Timp de două decenii, Moldova se zbuciumă între a fi și a nu fi. Timp de două decenii, Moldova pendulează buimăcită între Vest și Est. Timp de două decenii, alegem între democrație și oligarhie, prosperitate și sărăcie, între un stat modern și altul falimentar, uitat la marginea civilizației europene.

Timp de două decenii, alergăm să prindem trenul istoriei. Timp de două decenii, hoinărim fără rost în labirintul tranziției spre nicăieri. Timp de două decenii, așteptăm că cineva ne va lua la întreținere ca pe niște copii orfani. Timp de două decenii, ne construim viitorul visând la trecut.

Timp de două decenii, tânjim după o viață ieftină. Timp de două decenii, ne vindem destinul pentru o pâine de 16-ce copeici, cârnaț de trei ruble și gaz la preț redus. Timp de două decenii, ne alegem cu circ, dar fără pâine. Timp de două decenii, ne luăm lumea în cap în căutarea unui trai decent.

Timp de două decenii, muncim la străini pentru a ne hrăni acasă. Timp de două decenii, în loc să mergem înainte, am ales să virăm la stânga, mergând îndărăt. Timp de două decenii, copleșiți de probleme băgăm capul în nisip, uitând ca spatele ne este dezgolit. Timp de două decenii, ne alinăm că putea fi și mai rău. Timp de două decenii, binele se lasă așteptat, iar râul ne sufla mereu în ceafă.

După două decenii, Moldova este din nou în fața eternei sale dileme, încotro? După două decenii, avem rara ocazie să rupem cercul vicios al interminabilei noastre tranziții fără destinație. După două decenii, Europa este cu ochii pe noi. După două decenii, pentru prima dată, nu mai suntem singuri în căutarea rostului nostru. După două decenii, putem construi viitorul acasă. După două decenii, Moldova poate deveni o istorie de succes, un exemplu de urmat pentru alții. După două decenii, avem șansă să recâștigăm demnitatea de a fi europeni. După două decenii, soarta ne-a oferit unica, irepetabilă, șansă de a reveni acasă, în Europa. După două decenii, avem șansa de a deveni stăpâni în țara noastră, pe prezentul și viitorul nostru.

După două decenii, e timpul să muncim și să fim solidari. E timpul să ne maturizăm ca societate. E timpul ca politicienii noștri să-și stăpânească rânzele, să gândească și să acționeze ca niște oameni de stat. E timpul să privim în jurul nostru și să înțelegem că fereastra de oportunitate pe care ne-a deschis-o Europa se va închide foarte curând, chiar mai repede decât își imaginează domnii Filat, Lupu și Ghimpu.

După două decenii, de travaliu pe muchie de cuțit, Europa se întreabă daca suntem apți pentru a nu rata această șansă, daca suntem capabili să valorificăm această oportunitate, dacă merităm să fim Europeni. Suntem noi în stare să spulberăm, odată și pentru totdeauna, aceste dubii? Suntem noi în stare să prindem trenul istoriei?
Din păcate, din nou, a câta oară, ajunși cu greu la o răscruce importantă în istoria noastră, suntem dezbinați, dezorientați și indeciși. Un glonte chior, țintit într-un porc sălbatic la o vânătoare domnească, a transformat speranțele noastre în iluzii, iar încrederea în dezamăgire. Glontele a lovit în noi toți, în viitorul nostru, curmând viața unui tânăr inocent, distrugând o familie, spulberând o poveste de succes, anihilând o alianță, răsturnând un guvern, paralizând o țară. Moldova este aruncată, iarăși, în vâltoarea instabilității și nesiguranței în ziua de mâine. Ce urmează, încotro ne îndreptăm? Din nou, veșnica existențiala întrebare a moldovenilor.

2013 este hotărâtor pentru destinul de mai departe al Moldovei. Pe parcursul acestui an, urmează să convenim cu UE cel mai ambițios acord din istoria noastră și Acordul de Asociere, care va deschide Moldovei calea spre integrarea economică și asocierea politică cu UE. Moldova și UE vor forma un spațiu democratic, economic și politic comun. Moldova va obține acces nelimitat la piața UE de 500 milioane de consumatori și va consfinți o alianța strategică cu 28 de state membre ale UE. De asemenea, Acordul de Asociere va facilita liberalizarea regimului de vize cu UE, după exemplu statelor din Balcanii de Vest.

Însă, pentru ca toate acestea să devină realitate avem nevoie de stabilitate, solidaritate, rațiune și încredere în noi și în cei cărora le-am încredințat destinul nostru. Au politicienii noștri destulă înțelepciune, rațiune și clarviziune de a înțelege miza eventualei lor lașități?

Dacă nu, ce facem cu ei? Îi votăm din nou? Virăm iarăși la stânga, spre trecut?

Să sperăm că domnii Filat, Lupu și Ghimpu ne vor scuti de această ingrată și fatalistă dilemă. În caz contrar, va trebui să răspundem cu toții pentru un viitor ratat irecuperabil.