Eugen Revenco: Parcursul, drumul european nu este compromis definitiv…Radio Europa Liberă. 07.05.2013.

185

Plouă cu critici și avertismente dinspre vest și înalți oficiali ai Uniunii Europene și ai Consiliului Europei se declară îngrijorați de ultimele evoluții politice de la Chișinău, în special de virtuozitatea demnă de întrebuințare mai bună la jonglarea legislației Republicii Moldova… Este oare, în acest caz, definitiv compromis – cum se afirmă deja la mânie – drumul triumfal până nu demult spre UE al Republicii Moldova? Ne vom întreba împreună cu analistul Eugen Revenco, coordonator de programe la Asociația pentru Politică Externă.

Europa Liberă: Așa dar, dle Revenco, neobișnuit, surprinzător, dar adevărat: mesaje de îngrijorare și avertismente din partea din partea unor oficiali care au deprins R. Moldova cu laude: Catherine Ashton, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Relații Externe și Politica de Securitate; Stefan Fule, Comisarul Uniunii Europene pentru Extindere și Politica de Vecinătate, Jean-Claude Mignon, Președintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE); Secretarul General al Consiliului Europei (CoE), Thorbjrn Jagland, ca să nu mai vorbim de Președintele Comisiei de la Veneția, Gianni Buquicchio… Ce trebuie să înțelegem din aceste mesaje, declarații ale unor parteneri care anterior emiteau mai degrabă mesaje de entuziasm când era vorba de R. Moldova?

Eugen Revenco: „Mie mi-i teamă că acum ar trebui să vorbim despre o reacție cu conotații negative în raport cu Republica Moldova și nu cu o forță politică care se pare că se compromite.

Este univocă reacția cancelariilor europene în raport cu ultimele decizii adoptate în Parlament și acestea, de fapt, dacă nu demască povestea de succes a Republicii Moldova, atunci cel puțin este un semnal foarte îngrijorător că lucrurile derapează și există asemănări foarte multe cu situația din Ucraina, după alegerea lui Ianukovici.”

Europa Liberă: Spuneți despre o forță politică care riscă să se compromită; la ce vă referiți de fapt?

Eugen Revenco: „Mă refer în mod special la PLDM, care nu se știe deja când a avut deciziile asumate: în 2009, când a votat pragul electoral să fie coborât, sau în 2013, acum, când l-a ridicat înapoi.”

Europa Liberă: Dar din perspectiva UE, a oficialilor europeni, dle Revenco, există această diferență, că e vorba despre o forță politică sau despre clasa politică în general, care iată ia niște decizii neagreate de partenerii europeni?

Eugen Revenco: „Pentru partenerii europeni contează sigur raportul cu o țară. Dar să nu uităm că acești parteneri europeni au investit foarte multă credibilitate politică, dar nu numai ei, ci și alți politicieni, să spunem chiar și germani, Angela Merkel, care a venit la Chișinău susținând acea guvernare care a fost și exponent al căreia îl vedeam pretutindeni pe fostul prim-ministru și actualul prim-ministru interimar.

Indirect, dacă doriți, este o situație jenantă chiar și pentru partenerii europeni, care au susținut acea guvernare, dar până la urmă forța politică, sau interlocutorul principal din acel moment, fostul prim-ministru totuși. Spre regret, acum trebuie să constatăm că lucrurile se întorc urât pentru Republica Moldova și chiar aș putea îndrăzni să spun că dacă ele vor continua tot așa, am putea să avem dificultăți chiar și cu parafarea Acordului de asociere.”

Europa Liberă: Revenim și la parafare, dar drumul spre UE ar fi, cum pare sau cum susțin deja mai mulți observatori, definitiv compromis pentru Republica Moldova prin aceste, cum au fost calificate, „atacuri fundamentale la adresa statului de drept”, sau e totuși o neînțelegere de moment cauzată de tulburări politice și indigestii personale politice la Chișinău?

Eugen Revenco: „În primul rând, eu cred că aceste decizii sunt totuși politice, adoptate de către o instituție democratică și Parlament. Dar ele vorbesc despre calitatea proastă, funcționalitatea slabă a Parlamentului și și, în fond, se înscriu în criticile tradiționale ale Consiliului Europei la adresa Republicii Moldova, atunci când este vorba despre instabilitatea instituțiilor democratice.

Aș vrea să reamintesc că în programul de guvernare al defunctei AIE exista un punct care ținea de închiderea procedurilor de monitorizare a Consiliului Europei. Și iată aceste decizii sunt un fel de pas înapoi, care ne îndepărtează de închiderea acestor proceduri de monitorizare.

Parcursul, drumul european nu este compromis definitiv, pentru că mai există încă și șanse pentru stabilizare, dar totul este în mâinile politicienilor. Însă semnalele sunt evident extrem de îngrijorătoare.”

Europa Liberă: Puneți sub semnul întrebării chiar și parafarea așteptată de la Vilnius a Acordului de asociere. Vă puteți imagina totuși că se poate întâmpla ceva ca totuși acest acord să fie parafat, sau mai degrabă ar trebui să ne luăm rămas bun de la această idee?

Eugen Revenco: „Spre regret, ceea ce se întâmplă în Republica Moldova acum creează îngrijorări tot mai multe. Nu vreau să spun că Acordul de asociere nu va fi parafat la Vilnius, dar așa cum se aranjează circumstanțele acum apar mai multe semnale negative, îngrijorătoare care ar putea ridica asemenea întrebări și care ar putea crea obstacole. Să nu uităm că mai avem vreo șase luni până la Vilnius. Lucrurile se pot schimba spre bine, dar pot și deraia.”

Europa Liberă: De fapt cine ar trebui să aibă urechi de auzit în cazul acestor critici, avertismente de la partenerii occidentali, de vreme ce Republica Moldova este un fel de țară a interimatelor acum? Dacă îl excludem din formulă pe domnul președinte Timofti, numai cu interimate se are de a face…

Eugen Revenco: „Aș vrea să cred că în aceste circumstanțe președintele Timofti este unicul actor plenipotențiar care poate introduce, care trebuie și poate interveni în acest joc mai activ, mai în forță. Și de asemenea aș vrea să spun că cetățenii Republicii Moldova pot să judece deja și în baza acestor informații, îngrijorări despre calitatea actului de guvernare, și despre deciziile asumate ale actorilor politici.”

Europa Liberă: S-a relatat deja că la Chișinău deja lumea politică a început să se autosesizeze. Președintelui Timofti mai că urmează să i se spună să nu promulge un act sau altul. În general, îngrijorările s-ar potoli și lucrurile s-ar reface dacă s-ar da înapoi? Sau răul deja a fost făcut și multe lucruri vor putea fi reparate doar odată cu timpul?

Eugen Revenco: „Cu certitudine că lucrul rău deja s-a făcut, pentru că a fost o lovitură la imaginea Moldovei peste hotare și a fost, dacă doriți, un deserviciu prietenilor Moldovei care încearcă să promoveze agenda europeană și Republica Moldova peste hotare.

Dar este și nu mesaj care prinde bine la, să spunem aș, dușmanii, sau cei care uneltesc împotriva integrării europene a Republicii Moldova. Cu siguranță că acum ceea ce este de făcut este să se limiteze impactul negativ și să se încerce a se găsi soluții, însă diplomația singură aici este incapabilă, nu poate singură să schimbe realitățile din Republica Moldova.

Este datoria clasei politice să refacă situația. Nu știu dacă este posibil imediat, nu știu dacă își vor asuma decizii, pentru că va fi o lovitură de imagine pentru politicienii care au adoptat aceste decizii. Lucrurile vor fi foarte complicate, dar cu siguranță ele nu vor trece mai departe neobservate.”

Europa Liberă: Dle Revenco, ați arătat în mod special cu degetul spre o forță politică care s-ar compromite acum în opinia dvs. Dar se creează deseori impresia, de exemplu, că mustrările sau rușinările ce vin, chiar și astea, de la Bruxelles sau Strasbourg nu îngrijorează de-a valma participanții la guvernare, ci servesc, cum s-a văzut, prilej pentru a arăta cu degetul, triumfător, la partenerul de coaliție. De pildă, nu rareori se putea observa cum unii politicieni din arcul guvernării își frecau triumfător palmele când guvernul mai rata câte ceva pe calea integrării europene. În general, oficialii europeni mai au timp și posibilitatea să diferențieze între cei care muncesc pentru apropierea de UE și cei care își cultivă spiritul critic, ca să spunem așa, pe acest subiect?

Eugen Revenco: „Îmi vine greu să vă spun despre percepțiile occidentalilor asupra anumitor componente politice din legislativ sau din tot spectrul politic moldovenesc. Însă este cert că ei au parteneri în interior și nu urmăresc toate mișcările mărunte, învinuirile care se aduc reciproc dintr-o tabără sau alta. Este important pentru ei să fie o guvernare responsabilă.

Ceea ce vreau să spun este că ultimele decizii adoptate în Parlament sunt cel puțin iresponsabile din punct de vedere politic, și nu sunt oneste nici în raport cu cetățenii, nici cu visele create, nici în raport cu partenerii occidentali.”

Europa Liberă: Unii s-ar întreba de ce de exemplu înalții oficiali europeni nu au reacționat atunci când au fost adoptate alte decizii care au împins anumite forțe politice la această gâlceavă nouă? De ce nu s-a reacționat de exemplu la o decizie a Curții Constituționale apreciată de mulți drept destul de discutabilă și se reacționează cu toată artileria acum?

Eugen Revenco: „Decizia Curții Constituționale este totuși o decizia a unei instanțe care încă nu este compromisă. Cât de mult n-am critica această curte sau decizie, să nu uităm că până în 2009 foștii reprezentanți ai opoziției criticau componența curții care a fost numită de comuniști. Iată că după 2009 încoace s-a schimbat toată componența curții și cei care critică astăzi curtea au o parte din responsabilitate pentru componența pe care au numit-o și condițiile în care funcționează acesta. Asta ar fi o primă reacție.

Pentru că doi judecători au fost numiți de Parlament, alții au fost numiți de guvern, alții de Consiliul Superior al Magistraturii și peste tot factorul politic a avut posibilitate să-și numească sau să participe la numirea judecătorilor. S-ar părea că într-adevăr partenerii europeni au fost foarte indulgenți și despre asta vorbeam de mai multă vreme, se vorbea și în Moldova de mai multă vreme că partenerii europeni au fost foarte indulgenți în scopul creării acestei „istorii de succes” în Parteneriatul Estic, care se pare că eșuează cum, în ultimele zile, de fapt ultimele luni, vorbind despre criza politică în general.”