În perioada 22-28 septembrie 2026, în cadrul celei de-a 81-a sesiuni a Adunării Generale a ONU, se desfășoară Săptămâna la nivel înalt și dezbaterile generale. Tema oficială a sesiunii este: „Restabilirea încrederii, gestionarea transformării: un ONU care funcționează pentru toți”. Deschizând sesiunea, noul președinte al Adunării Generale, Khalilur Rahman, a declarat tranșant: „Ne confruntăm cu un deficit colosal de încredere. Înțelegeți, acesta nu mai este anul 1945. Este a 81-a sesiune. Lumea a mers mult înainte, iar ONU însăși este obligată să evolueze pentru a corespunde viitorului”.
Asemenea declarații răsună pe fundalul unei turbulențe fără precedent, când lumea a intrat într-o epocă a deficitului total de încredere, în care regulile jocului sunt înlocuite de „dreptul celui mai puternic”. Situația este agravată de faptul că amenințările militare clasice se împletesc acum cu provocările tehnologice și criza climatică, generând o furtună perfectă în care niciun stat nu se mai poate simți în deplină siguranță.
Atmosfera de electrizare și vulnerabilitate a ordinii mondiale a fost subliniată și de Secretarul General al ONU, António Guterres, aflat la final de mandat: „Liniile de falie din lumea noastră se lărgesc. Fisurile s-au transformat în canioane. Amintiți-vă: cea mai mare forță nu constă în capacitatea de a-i domina pe ceilalți, ci în capacitatea de a construi un viitor comun care să funcționeze pentru fiecare”.
În centrul discuțiilor de la Adunarea Generală se află războiul din Ucraina, escaladarea din Orientul Mijlociu și războiul civil din Sudan. O atenție deosebită este atrasă de discursurile lui Volodimir Zelenski, precum și ale liderilor israelieni și iranieni. Pe fundalul crizei diplomației multilaterale, se discută intens limitarea dreptului de veto și reforma Consiliului de Securitate. Reglementarea siguranței inteligenței artificiale și amenințările existențiale provocate de creșterea nivelului mării.
Înțelegerile fragile dintre SUA și China ca rezultat al unui mare târg al titanilor
În timp ce la New York se desfășoară discuțiile multilaterale din cadrul ONU, la Washington s-a tensionat un duel geopolitic dur între președintele SUA, Donald Trump, și liderul chinez, Xi Jinping. În jurul Taiwanului, Iranului, tarifelor vamale și metalelor rare s-a legat un nod strâns al negocierilor dintre SUA și China. Primul rezultat intermediar al procesului de negociere a fost prelungirea de urgență a armistițiului comercial – „Acordul de la Busan”. De fapt, Washingtonul a oferit Beijingului o scurtă perioadă de răgaz pentru a-l constrânge să-și îndeplinească obligațiile privind achizițiile de produse agricole.
Una dintre cele mai dureroase probleme ale procesului de negociere a devenit ultimatumul petrolier iranian. Administrația Trump cere ferm Chinei să oprească achizițiile de petrol iranian, destinație către care pleacă până la 80% din exporturile Teheranului, și amenință cu sancțiuni secundare. Răspunsul Beijingului la aceasta a fost invocarea faptului că cooperarea bilaterală dintre China și Iran „nu trebuie supusă subminării”. O altă cauză, la fel de serioasă, de divergențe a fost solicitarea Beijingului privind înghețarea totală a asistenței militare americane pentru Taiwan, în timp ce Washingtonul reține un pachet de armament de 14 miliarde de dolari ca principal pârghie de presiune în negocieri. În plus, Beijingul își folosește controlul total asupra pieței metalelor rare, ameninçând să limiteze exportul acestora pentru industria de apărare și sectorul IT din SUA, ca răspuns la tarifele americane care, sub administrația Trump, au atins deja nivelul critic de 55–57%.
Acest summit al celor doi lideri ai celor mai mari economii și rezultatele sale determină în mare măsură contururile securității mondiale, în paralel cu tribuna oficială a ONU. La prima vedere, ar putea părea că negocierea dură dintre Washington și Beijing în culisele ONU este departe de grijile Europei. Totuși, în geopolitica contemporană, deciziile superputerilor dau tonul regulilor de joc pentru toți ceilalți subiecți ai vieții internaționale. Confruntarea globală din jurul Taiwanului, Iranului și tarifelor influențează direct distribuirea resurselor occidentale, stabilitatea piețelor energetice și atenția acordată conflictelor regionale.
UE în apărarea normelor dreptului internațional
Pe fundalul înțelegerilor de culise dintre Washington și Beijing, Uniunea Europeană tinde să ocupe poziția de principal apărător al dreptului internațional și al reformelor instituțiilor globale. Vorbind în numele UE la cea de-a 81-a sesiune a Adunării Generale, președinte al Consiliului European, António Costa, a trimis un semnal clar liderilor superputerilor: „Singură, nicio țară, oricât de puternică ar fi, nu poate construi o pace durabilă, nu poate stabiliza clima și nu poate reglementa inteligența artificială”.
UE cere deschis o reformă cuprinzătoare a Consiliului de Securitate al ONU și încearcă să reanimeze instituțiile internaționale, insistând că regulile jocului trebuie să fie unice pentru toți, nu dictate de supremația economică sau militară. Fixarea fără compromisuri a frontierelor și provocarea existențială au devenit definitorii în agenda UE în cadrul acestei sesiuni. Uniunea Europeană a condamnat ferm agresiunea continuă a Rusiei împotriva Ucrainei, fixând oficial poziția că frontierele statelor nu pot fi redesenate prin forță în secolul XXI. Conducerea de vârf a UE, reprezentată de Ursula von der Leyen, António Costa și Kaja Kallas, a declarat direct că înfrângerea Ucrainei ar însemna prăbușirea întregii arhitecturi de securitate europene. Bruxelles-ul mută accentul de la „exprimarea îngrijorării” la descurajarea strategică. Pe marginile summitului sunt coordonate nu doar tranșe de asistență pentru Kiev, ci angajamente de apărare pe termen lung. O atenție deosebită a fost acordată de liderii europeni consolidării rezilienței Republicii Moldova și a statelor baltice în fața presiunilor hibride fără precedent, a dezinformării și a șantajului energetic din partea Moscovei. Europa dă de înțeles deschis că securitatea de pe Nistru și de la Marea Neagră este parte integrantă a securității paneuropene.
Un alt vector major al Bruxelles-ului la cea de-a 81-a sesiune a fost protejarea agendei climatice globale, pe care UE o consideră nu ca pe o ecologie abstractă, ci ca pe un element de securitate strictă a omenirii. Liderii europeni subliniază că amenințările existențiale, precum creșterea nivelului mării, lovesc în primul rând în economiile vulnerabile. Bruxelles-ul promovează mecanisme de transfer tehnologic pentru ca „tranziția verde” să nu se transforme într-un instrument de izolare a țărilor mici, ci să devină pentru ele o sursă de nouă independență energetică. Pentru statele Europei de Est, cum este Republica Moldova, această abordare europeană deschide accesul la fonduri pentru modernizarea infrastructurii, permițându-le să se îndepărteze de dependența tradițională de piețele instabile de materii prime.
Moldova pe marginile celei de-a 81-a sesiuni a Adunării Generale a ONU
Pentru statele mici aflate pe o falie geopolitică, situația actuală de pe agenda mondială generează o dublă provocare. Statele mici trebuie nu doar să supraviețuiască în furtuna dintre titani, ci și să reușească să-și fixeze interesele naționale în noua arhitectură de securitate. Tocmai cu acest scop pragmatic, delegația Republicii Moldova a sosit la cea de-a 81-a sesiune a Adunării Generale a ONU.
În timp ce giganții mondiali sunt ocupați cu reîmpărțirea sferelor de influență, Moldova își rezolvă sarcina de consolidare a propriei suveranități și de integrare în spațiul european. Pentru Moldova, participarea la sesiune are trei dimensiuni esențiale, care se intersectează direct cu agenda globală:
– Securitatea regiunii Mării Negre. În timp ce SUA și China dispută subiectul Taiwanului și al Iranului, Moldova menține atenția asupra riscurilor din Europa. Pe marginile Adunării Generale, ministrul afacerilor externe, Mihai Popșoi, a participat la cel de-al VI-lea summit al Platformei Internaționale Crimeea. Prin semnarea declarației comune ce solicită deocuparea teritoriilor Ucrainei și retragerea trupelor ruse, Chișinăul consolidează „scutul ucrainean” pentru propriile frontiere și actualizează problema transnistreană în fața comunității internaționale.
– Manevra economică pe fundalul războaielor tarifare. În condițiile în care cele mai mari economii ale lumii își închid piețele prin taxe vamale, Moldova caută noi puncte de sprijin. Agenda premierului Vasile Tofan în SUA este orientată spre geoeconomie, în special spre atragerea investițiilor americane în sectorul energetic și de infrastructură al republicii, identificarea unor rute logistice alternative și substituirea piețelor instabile din Est.
– Integrarea Moldovei în agenda globală de securitate. Moldova tinde să fie nu doar un consumator pasiv de asistență, ci un partener previzibil al Occidentului. Acest lucru este confirmat de participarea ministrului Popșoi la reuniuni de profil la nivel înalt – de la Grupul Prietenilor pentru tragerea la răspundere pentru agresiunea împotriva Ucrainei, până la evenimente dedicate prevenirii pandemiilor și protecției refugiaților.
Poziționarea univocă de partea dreptului internațional pe marginile Adunării Generale ajută Moldova să-și consolideze parcursul european și să obțină garanții de securitate din partea Occidentului. Totuși, reversul acestei deschideri devine o creștere inevitabilă a riscurilor hibride din partea Rusiei pe termen scurt, provocări pentru care republica trebuie să fie pregătită.
Principalul rezultat al proceselor globale actuale constă în faptul că diplomația contemporană s-a divizat în două direcții paralele. În cadrul primei direcții – ONU încearcă să modereze amenințările colective ale viitorului, iar Uniunea Europeană acționează ca un avocat-cheie al abordării multilaterale, încercând să readucă dreptul internațional la baza arhitecturii globale. În cadrul celei de-a doua direcții – SUA și China duc o luptă fără compromisuri pentru pârghiile reale de influență: de la controlul asupra tehnologiilor până la rutele energetice.
Opinia exprimată în acest material aparține autorului și nu reflectă neapărat punctele de vedere ale Asociației de Politică Externă.
