Lansarea negocierilor privind liberalizarea vizelor cu Uniunea Europeană trebuie să aibă loc la 15 iunie curent. În momentul de față, Chișinăul exprimă mult optimism în legătură cu obținerea cât mai curând a "foii de parcurs", realizarea căreia va deschide calea spre circulația liberă a cetățenilor moldoveni în spațiul european.
Dispoziția guvernării liberal-democrate derivă de la susținerea politică accentuată pe care au manifestat-o până acum partenerii europeni. Într-adevăr, factorii de decizie la nivel european au fost generoși cu guvernarea liberal-democrată (finanțare de peste 500 mln. euro; Misiunea UE de experți în politici publice; inițiativa Germania-Rusia în vederea soluționării conflictului transnistrean etc.), în condițiile deziluziei față de "proiectul european", girat de fosta conducere "oranjistă" din Ucraina, dar și a implementării tergiversate a prevederilor Tratatului de la Lisabona și depășirea poverilor economice și sociale exorbitante gestionate anevoios de statele membre. Indiferent de perioada critică traversată de UE, relațiile cu R. Moldova sunt în continuă ascensiune. Mulți oficiali și persoane din mediul de experți condiționează interesul UE față de R. Moldova de mitologia evenimentelor din aprilie 2009. În realitate, rolul "catalizator" în relațiile cu Bruxelles-ul revine voinței politice consecvente demonstrată până acum de conducerea moldovenească.
Dacă etapele "declarative" și "formaliste" parcurse de R. Moldova după schimbarea politică din vara anului 2009 au fost determinate de acea dinamică pozitivă a dialogului politic cu Bruxelles, atunci pentru atingerea obiectivelor concrete va fi nevoie inclusiv de o rezultativitate concludentă și probată vizavi de ajustarea la standardele și politicile europene. Principiul condiționalității bazat pe meritele fiecărui partener european din cadrul Parteneriatul Estic prevede de fapt o raționalizare a relațiilor Uniunii Europene cu vecinătatea sa estică. Din categoria domeniilor "raționale" fac parte negocierile pentru liberalizarea vizelor. Or, acestea nu vor putea avansa dacă vor perpetua discursurile oficiale lipsite de acțiuni "în teren".
Referința la experiența Balcanilor de Vest este relevantă, pentru că migrația ilegală, frontierele nesigure sau relațiile externe complicate din această regiune sunt la fel, iar uneori și mai complexe, decât în R. Moldova. Există însă o serie de diferențe esențiale dintre noi și statele balcanice. Or, acestea sunt angajate plenar în procese de aderare sau asociere profunde la spațiul comunitar. Noi suntem încadrați în "vecinătatea avansată" a UE, dar fără perspective europene clare.
În altă ordine de idei, Kosovo este o regiune balcanică recunoscută ca stat de majoritatea statelor europene. Bruxelles-ul întreține relații legale cu Priștina, aplicând o monitorizare foarte strânsă a acestei entități politico-teritoriale. Regiunea transnistreană este parte componentă a Moldovei, care de facto nu este controlată de autoritățile constituționale. Anume din acest motiv, conflictul transnistrean este considerat cel mai mare impediment pentru liberalizarea vizelor, fiind un furnizor de insecuritate, care deschide trasee pentru migrația ilegală (trafic de ființe umane etc.) sau contrabandă, unde se eliberează documente false sau/și nerecunoscute etc. Dovezi în acest sens pot fi oferite de EUBAM, care în decursul ultimilor 4 ani, monitorizează și raportează asupra frontierelor problematice ale R. Moldova – din Est. Delimitarea frontierelor cu Ucraina încă nu a fost finalizată, iar veridicitatea controlului asupra segmentului transnistrean este sub semnul întrebării după schimbarea guvernării de la Kiev și instaurarea unei conduceri pro-rusești, adică loiale intereselor rusești în zonă, inclusiv în regiunea transnistreană. Spre deosebire de Kosovo, regiunea transnistreană este în afara unor sisteme europene reale de supraveghere și constrângere legală, Misiunea UE de la frontiera moldo-ucraineană având doar atribuții tehnico-consultative destul de modeste.
Cu toate acestea, Moldova poate să împărtășească experiența Serbiei, care a obținut liberalizarea vizelor cu UE, cu păstrarea unor frontiere deschise cu Kosovo și cu raporturi juridico-statale neschimbate cu cetățenii săi de pe acest teritoriu, chiar dacă independența acesteia a fost recunoscută de UE la opunerea vehementă a Belgradului. Or, Chișinăul poate recurge la o formulă inteligentă de îndeplinire a cerințelor europene, promovând practicarea pașapoartelor biometrice pentru cetățenii din stânga Nistrului. Din moment ce este imposibilă monitorizarea situației din regiunea separatistă, trebuie intensificată activitatea agențiilor de stat pe teritoriul aflat sub jurisdicția autorităților centrale. Aceasta va permite anticiparea problemelor la frontierele de pe Prut și va convinge partea europeană de necesitatea consolidării misiunii EUBAM în R. Moldova și Ucraina concomitent. Pentru Moldova este important să nimerească în așa-numita "listă albă a zonei Schengen", adică să demonstreze rezultate cantitative și calitative cel puțin pe malul drept al Nistrului. Iar îndeplinirea condițiilor pe porțiunea transnistreană trebuie să fie inclusă pe agenda trilateralei R. Moldova-UE/EUBAM-Ucraina. Or, atât Chișinăul, cât și Kievul doresc să liberalizeze vizele cu UE. De aceea, problema transnistreană este comună pentru ambele părți, ceea ce obligă antrenarea lor bilaterală, sub auspiciul european. Chiar și în situația status-quo-ului din regiunea transnistreană, autoritățile trebuie să îndeplinească fără rezerve temele pe acasă. De fapt, și fără cea din urmă problemă, pot fi evidențiate zone vulnerabile între Prut și Nistru legate de corupția în instituțiile de stat, circulația actelor false, practicarea diverselor forme de migrație ilegală sau capacitățile slabe de management a frontierelor de stat.
În cele din urmă, partea de implementare a liberalizării vizelor va depinde mai puțin de Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene, dar va presupune cu precădere o implicarea activă a altor ministere și agenții de stat, în special cele responsabile de afacerile interne, justiție și combaterea corupției. Din păcate, dimensiunea dată poate suferi complicații, deoarece portofoliile de miniștri sunt, de obicei, repartizate pe criterii politice și mai puțin profesionale. De aceea, deseori s-au întâmplat disensiuni între diversele componente politice ale guvernării actuale pe marginea calității activității unor sau altor personaje. În condițiile menținerii guvernărilor de coaliție în R. Moldova, este probabilă compromiterea procesului de îndeplinire a criteriilor europene, pe motivul unor comportamente egoiste, cu sacrificarea unor obiective naționale pentru garantarea unor interese înguste particulare. Politicile fragmentate și politizate, fără o asumare completă a responsabilității din partea întregii guvernări pentru toate riscurile și eșecurile procesului de armonizare la realitățile europene, pot conduce la amânarea liberalizării vizelor pentru o perioadă nedeterminată de timp, mai îndelungată de cea traversată de statele din Balcanii de Vest.
