Interviu cu Igor Munteanu: Amendamentul Jackson-Vanik și reușitele Chișinăului în ultimii 2 ani. Unimedia.md. 02.10.2011.

57

Un observator politic constata recent lipsa in ultimul timp la Chișinău a analiștilor politici americani, gen Vlad Socor sau Bruce Jackson, foarte prezenți acum câțiva ani. Potrivit acelui observator, acest lucru înseamnă o deplasare a sferei de interes a SUA către alte zone, Republica Moldova urmând să rămână în "gestiunea" UE. De altfel, și activismul factorilor implicați în negocierile pe marginea reglementării transnistrene indică asupra aceluiași fenomen. Ce inseamna pentru Republica Moldova această schimbare de accente în abordarea SUA?

IM: Daca s-a facut o asemenea observatie, inseamna ca ați făcut și o anumită statistica a articolelor publicate pe Republica Moldova la care eu nu am avut încă acces. De dragul adevărului, ar trebui să notăm însă că dacă acești doi analisti pe care i-ati mentionat nu au publicat cu aceiași intensitate articole pe subiectul țării noastre am putut remarca o altă cohorta de cercetători și analisti americani, si aici as putea sa mentionez pe George Friedman din Stratfor, David Kramer de la Freedom House, Matthew Rojansky de la Carnegie Endowment for Democracy, Stephen Veuhel, de la Congressional Research Service, care au publicat in acest an, 2011, numeroase analize despre Republica Moldova și tranziția sa de după 2009. În plus, ar trebui să judecăm nu doar asupra statisticii cantitative a numărului de articole, cât mai ales asupra tendințelor reflectate în aceste analize, și de ce nu și asupra impactului pe care l-au avut acestea asupra audiențelor către care aceste analize s-au adresat. Pe scurt, în 2011, s-au intamplat cel putin doua vizite foarte importante în Republica Moldova și a vicepresedintelui SUA Joe Biden si a senatorului John McCain la Chisinau și or, asemenea vizite marchează un mesaj cu totul special și o atenție care a ocolit anterior țara noastră.

Da, Republica Moldova nu poate tine capul de afis” al presei americane din motive obiective; și asta pentru ca publicul american este captivat de teme mari, globale, cum este: sporirea capacităților nucleare în Iran, procesul de pace din Orientul Mijlociu, bulversarea sistemului financiar international, nemaivorbind despre temele interne extreme de grele ale SUA, legate de: declinul economic, alimentat de temerile acute ale publicului american – salariile, joburile, inflatia. În comparatie cu aceste teme arhi-sensibile, subiectele noastre specifice ancorate procesului de tranziție din Europa de Sud Est sunt, permiteți-mi să folosesc acest cuvânt, un pic exotice”, cu refernță evident la publicul larg. Cunoașterea lor este însă accesibilă publicurilor specifice; think tankuri, stafferi ai unor Congressmani interesați de politica externă, grupuri de lobby influente, astfel încât nu ar fi corect de acceptat nici cealaltă extremă, care ar afirma categoric că nu există deloc interes față de ce se produce în partea noastră de Europă. Sigur ca în calitate de cetățeni și diplomați suntem interesati ca evoluțiile înregistrate în ultimii 2 ani sa fie mai bine mediatizate și cunoscute, dar nu cu orice pret. Și atunci când RM este descrisă în culori exclusiv sumbre (țară săracă, stat afectat de separatism, de criză, de separatism, etc), simți involuntar nevoia de a contrazice aceste stereotipuri și poți face acest lucru doar în măsură în care poți proiecta și alte culori aspiraționiste asupra tabloului de ansamblu al tranziției din Republica Moldova.

Dar nu sunt doar stereotipuri, sunt realitati, dle Ambasador…

IM: Sunt lucruri amestecate. Unele s-au schimbat. De exemplu, evaluarea Departamentului de Stat față de complicate problematică a traficului de fiinte umane s-a ameliorat în anul 2011, nu pentru că nu ar mai exista cazuri oribile de trafic, ci pentru că instituțiile abilitate cu prevenirea și eradicarea acestui fenomen au demonstrat că se pot mobiliza și că iau în serios gravistatea cazurilor raportate de persă. Sărăcia alimentează deznădejdea și recrutează noi victime, este știut, dar eliminarea cazurilor de dealuri” între interlopi și trupele de ordine, confiscarea veniturilor dobândite ilicit de către anumite persoane publice ar putea atesta, în continuare, existente unei voințe politice ferme. Raportul Departamentului de stat pentru anul 2011 arata incontestabil acest lucru, Moldova fiind ridicata in rating, ceea ce ne-a ajutat foarte mult. Astfel, putem sa scapam de blamul, evident, obiectiv, pe care l-am avut anii trecuti pe aceasta problematica. Stereotipurile nu dispar însă cu una cu două. Ele ne vor urmări inertial încă multă vreme până când ar putea fi înlocuite cu alte stereotipuri, eventual mai positive și mai prestigioase”. Vor mai exista inertii și la nivelul unor grupuri de presă care vor tinde să taxeze statele mai mici într-un mod pe cre nu l-ar putea face în raport cu statele mari, dar și în acest caz, ar trebui să căutăm remedii pe plan intern, prin instituționalizarea politicii de toleranță zero la corupție”, la trafic de influență” și la cumătrisme” de tot felul, care obligatoriu vor conduce, într-un timp record, la reabilitarea morală și profesională a sistemului de administrare a statului.

In acelasi timp, pe alte dosare, cum ar fi libertatea religiei, am regresat in ultimul timp, or acest fapt il constata raportorii ONU…

IM: Statele Unite sunt un jucator strategic si nu reactioneaza spasmodic sau nervos la orice factor ce influenteaza politica interna a statelor cu care cooperează. Este regretabil să constatăm că toleranța religioasă este nesocotită de către anumiți întâistătători ai unor biserici tradționale pentru noi, ceea ce nu poate decât compromite rolul moral al instituțiilor bisericești într-o societate modernă. Și marșul instigator la ură, soldat cu profanarea Menorei, și protestele unor grupuri radicale contra codului personal aplicat de către autoritățile statului, și discursul provocator al unor personaje influente în aceste biserici creionează apariția unui nou fenomen pentru societatea noastră, fundamentalismul religios. Sigur și este prematur să-l așezăm în același rând cu manifestările extreme din Iran, din Sudan ori din alte regiuni afectate de diverse extreme dogmatice, dar cred că cineva se joacă cu focul, pe acest subiect, și nu m-ași mira ca acest cineva să-și procure chibritele de la cei care au calificat destrămarea URSS ca pe cea mai mare catastrofă geopolitică” din ultimul secol. Aceste jocuri de ostilizare a mirenilor unei biserici contra altor culte și confesiuni diferite sunt dăunătoare sub aspect moral și politic. Sunt convins că societatea civilă și statul trebuie să-și înzecească eforturile pentru ca aceste grupuri fundamentaliste să nu-și atingă scopul propus, care este în mod esențial opus parcursului nostru european, identității noastre naționale și climatului de încredere și pace civică, de care avem nevoie atât de mult pentru bunăstarea cetățenilor.

Cum ati aprecia evolutia presei in ultimii ani? Fostul ambassador american saluta insasi faptul aparitiei noilor medii, televiziuni, insa odata cu libertatea de exprimare s-ar putea spune ca presa a devenit mai galbena, mai tabloida in Republica Moldova…

IM: Personal, cred că presa este tot atât de importantă pentru sănătatea morală a populației ca și alimentația sănătoasă pentru copii. Sigur, că aceasta nu înseamnă că hiperbolizând rolul presei nu aș crede că jurnaliștii, ca meseriași, nu ar putea comite greșeli regretabile ori chiar delicte infracționale, cum ar fi în cazul în care ar stimula reacțiile ori chiar acțiunile antisociale ale unor grupuri sociale, dar în convingerea mea susțin că presa se poate auto-organiza, ca orice grup corporativ, și poate să-și administreze antidoți contra celor care practică diversiunea ori guerilla gazetărească, în calitate de pariah al acestei meserii. Pe un alt ton, eu cred că Republica Moldova si-a luat portia de libertate” în anul 2009, asa cum se spunea dupa revolutia anti-Ceausescu de la Bucuresti din 1989. Orice comparative șchioapătă, veți spune, ei bine și există trasoare conotative care trebuie să fie bine înțelese și în acest caz. După detronarea PCRM din 2009 de către coaliția celor 4 partide a existat, evident, o explozie generatoare de optimism social, politic, national, dacă vreți, la Chișinău, iar sperantele publicului fata de așezarea la guvernare a AIE-1, ulterior – AIE-2, au fost foarte mari. Este un credit in alb, care trebuie restituit integral și față de care oamenii politici din RM trebuie să fie extrem de riguroși. Apariția câtorva televiziuni noi, cu investiții străine, cu tehnologii de vârf au dezmorțit spatiul public, care s-a aflat în perioada PCRM în menghinea cenzurii de partid și a proceselor judiciare constanta contra gazetarilor incomozi. Totuși, trebuie să notăm că raportul din 2011 al Freedom House asupra libertății presei arata ca presa este încă semi-libera” în Republica Moldova. Explicatia mea are în vedere 2 factori: (1) Primul este de ordin structural și competitia din presă este încă într-o etapă incipienta, de stratificare a preferințelor presei, i.e. si la nivelul noilor televiziuni care au intrat relativ recent pe piata. Tot la primul factor am putea atribui și segmentul foarte îngust de cititori consecvenți”, altfel spus și readershipul” foarte redus pentru ziare cotidine și de orice alt gen (excepția fiind Maklerul, dar care reprezintă un alt gen de presă decât cea care formează curentele de opinie), volumul de publicitate plătită modesta, ca efect al unei economii deficitare. Exista si problema pachetelor de bani, ceea ce inseamna intaietatea pe piata ca urmare a retransmisiei unor canale rusesti bine privite sau a unor mecanisme care inhiba dezvoltarea de presa. Al doilea factor (2) tine de domeniul lumii subiective și aș include aici efectul auto-cenzurii” în mediile de persă, și mă refer aici nu la constrângerile unei decențe care privează jurnaliștii de spontaneitate, ci mai ales de lipsa de creativitate și specializare” normative a jurnalistilor. Un alt element tine de dominația netă a presei de partid, fixată pe cruciade de campanie” și nu de imperativul moral” de a servi publicului larg prin idea de neutralitate și profesionism, inspirate din practica unor companii, cum este BBC, ori Deutche Welle, ori Europa Liberă. Pe o notă pozitivă, aș putea remarca saltul calitativ remarcabil în jurnalistica practicată de Teleradio Moldova, care a devenit mai ales în ultimul an, 2011, mult mai credibila, mai ambițioasă și mai aproape de soluțiile care I se cer din partea publicului. Toate aceste probleme fac probabil ca argumentele noastre despre libertatea presei sa fie incorsetate inca in categoriile trecerii de la un regim sultanist, gen V. Voronin, la o guvernare mai relaxată, mai pluralistă, dar încă măcinată de multiple carențe structurale. Cred că libertatea de expresie ca vigoare și continut este fundamentala pentru reforma politica din Republicii Moldova si aceasta va contribui in cea mai mare masura la schimbarea modului în care concepem acest stat, dar și la succesul ori insuccesul proiectului de occidentalizare” a spatiului public.

Spuneati ca finantarile raman constante, dar capacitatea de absorbtie a acestor fonduri progreseaza sau, totusi, lasa de dorit? Am ratat proiecte?

IM: Daca vorbim de relatia specifica cu SUA, trebuie de spus ca Republica Moldova are în Statele Unite ale Americii un mare susținător al reformelor sale interne. Asistența SUA a jucat un rol major în de-etatizarea întreprinderilor de stat, în procesul de transformare a proprietății funciare și continua cu susținerea acordată unor componente de bază a economiei naționale și construcția de drumuri și sporirea competitivității în agricultură. După această remarcă întroductivă, este necesar de menționat că Republica Moldova a primit, alături de alte state aflate în tranziție, un sprijin masiv, estimate la 264 mln usd din partea Corporației Mileniumului (MCC). Este adevarat insa ca procedura de aplicare este foarte anevoiasa si necesita mult efort institutional, dat tot atât de adevărat este că în acest fel, ambele părți, și RM și SUA, sunt mai ferite de pericolul evitării unor fraude în gestionarea acestor resurse. Există, fără îndoială, și o anumită impacientare a publicului larg, care ar dori să vadă rezultate rapide pe teren, și dacă luăm în considerație faptul că acest sprijin a fost discutat din anul 2007, a fost semnat pentru finanțare în ianuarie 2010, după semnarea Acordului de către PM V. Filat și Secretarul de Stat al SUA, H.Clinton, avem temeiuri serioase să așteptăm și apropierea unor vremuri de glorie pentru rezultate.

In acelasi timp, daca nu gresesc, era vorba initial de vreo 27 de sisteme de irigare, care s-au redus in repetate randuri, pana au ramas vreo 11…

IM: Nu va pot aduce mai multe detalii, fiindca e un domeniu specific al Ministerului Agriculturii, care negociaza oportunitatea unor proiecte. E clar ca aceste finantari nu se aduc cu sacul”, ci sunt transferate doar atunci când sunt prezentate proiecte credibile din partea Guvernului central, la standardele și rigorile MCC. Admit că ar ptuea exista și probleme de sistem, cu referință la alte proiecte care întârzie ori nu s-au implementat la timp în RM. Am observant recent reacția Curtii de Conturi, care a constatat anumite proiecte ratate de către Agentia pentru constructia drumurilor și RM, si sigur ca asta vorbeste despre cel puțin 3 factori care influenteaza capacitatea de absorbtie: (1) factori macroeconomici, (2) factori financiari si (3) administrativi. Cred că RM reprezintă un caz pozitiv, cînd este raportată la factorul macro-economic. Avem creștere economică, inflație relativ scăzută, monedă stabil; cu alte cuvinte – nu avem problem de genul celor cu care se confrunta aproape agonic Grecia, în acest moment. Deci, capacitatea noastra de achitare a creditelor contractate anterior este foarte buna si asta face ca R. Moldova sa atraga bani suplimentari, atunci când își propune acest lucru. Totodată, capacitatea financiara a unor beneficiari interni, dar și capacitatea administrative redusă strică tabloul. Autoritățile locale, cu micile excepții pe care le știm (Chișinău, Bălți, UTAG) nu pot contracta direct mijloace financiare pentru drumuri și infrastructură (70% dintre acestea aflându-se deplin dependente de subsidiile bugetului central), iar intreprinderile de stat practica carpirea drumurilor si nu au surse suficiente pentru a fi eligibili conform procedurilor standard de asimilare a fondurilor pentru proiecte de infrastructură: de la început faci drumul și abia mai apoi te aștepți să primești banii pentru lucrul efectuat. Or, toate procedurile, in special europene, prevad achitarea contractului la sfarsitul lucrarilor. Si faptul ca o buna parte din companii nu pot respecta acest principiu creaza un deficit sistemic de capacități, sectorul public este insuficient conectat la procedurile de asimilare a fondurilor europene, ori internationale, în condițiile unui deficit de companii executoare de lucrări publice calitative, la rigorile stipulate de contractori. De asta exista proiecte ratate. Ca să nu mai amintim aici cum și-au bătut joc pe vremuri Guvernul central de companii europene cîștigătoare a unor proiecte de infrastructură, care și-au recuperate ulterior banii prin judecăți international.

Dar si Chisinaul se plange permanent de subfinantare…

IM: Este adevărat, Capitala Republicii Moldova are mult de lucru în ceea ce privește reabilitarea infrastructurii de drumuri, de poduri și de linii de acces, profund ignorate anterior. Dar, ca și alte autorități publice locale, Primăria Chișinău se supune regulilor sistemului bugetar, încă destul de rigid și nebulos în privința transferurilor și planificării multi-anuale. Partea buna este ca din anul 2011 Primaria Chișinău a inceput în sfârșit să ia decizii necesare pentru a face ordine în agențiile sale municipale, destul de obscure ca buget și achiziții publice, paralel cu semnarea unor acorduri deosebit de salutabile de contractare a unor bani importanți din partea instituțiilor financiare internationale, pentru drumuri concrete, dar și cu obligația de a crea condiții egale și echitabile pentru toți cei care pot executa asemenea lucrări, deci și companii private, nu doar cele hrănite exclusiv din banii contribuabililor municipali.

Putem afirma deci ca Moldova respecta graficul de utilizare a celor 2,6 miliarde de dolari promisi de donatori pentru finantarea programului anticriza?

IM: Cred că la starea în care se află instructura de drumuri terestre, feroviare ori de alt gen, Republica Moldova va resimți acest deficit de finanțare și investiții cel puțin încă 40 de ani înainte. Marile decizii ne așteaptă abia înainte, și mă refer inclusiv la modernizarea căilor ferate, la concesionarea unor drumuri în folosință private, la de-monopolizarea pieței avia, dar și la extirparea unor scheme corupte din domeniul transportului de mărfuri. Republica Moldova trebuie să revină în geografia marilor coridoare de transport international, din care a fost eliminată ca urmare a incapacității de menținere a căilor sale de acces regional, procedurilor arhi-birocratice de traversare a vămilor și corupției din poliția rutieră. Sunt multe lucruri de făcut urgent, dar trebuie să ne respectăm propriile viziuni, care au apărut în ultimii 2 ani. Îmi aduc aminte că am participat si eu la dezbaterile organizate de Cancelaria de Stat și, ulterior, la prezentarea strategiei de țară Rethink Moldova” în martie, 2010, la Bruxelles. Mi-aduc aminte deschiderea și surprinderea plăcută a oficialilor europeni de a afla despre modul curajos în care guvernarea și societatea civilă din Republica Moldova își prezentau, cu o anumită timiditate, dar și cu o anumită inocență temerară, își anunțau viziunea despre direcțiile de dezvoltare a țării, pe prioritati și domenii evaluate. Atunci erau în discuție suma de circa 1,7 mlrd. de dolari, o investiție formată din granturi, dar și credite acordate pentru o perioadă de 3 ani (2010-2013), astfel încât noi ne aflăm în acest moment exact in mijlocul etapei de implementare. Analizând succesul ori ratările ar trebui totuși să remarc că orice proiect de finantare are 2 componente: (1) prima este legată de anuntarea deciziei de finantare, iar a doua (2) este legată de finantarea propriu-zisa, care vine pe baza proiectelor concrete. Cand dai bani pentru un anumit drum, te asiguri ca (a) licitatia este corecta, (b) ca executorii au capacitatea efectiva de a face drumuri, (c) ca există claritate asupra monitorizării calității serviciilor prestate, că nu există corupție ori alte fenomene asocial, etc. și toate acestea fac parte din politica statului, care-și propune acțiuni care să sporească credibilitatea țării în ochii celor care doresc să dea bani pentru un anumit scop procesul de ameliorare a infrastructurii drumurilor.

Dar exista si alte conditii pentru finantare, de exemplu, progresul pe anumite reforme?

IM: Exista conditionalitati legate de evoluția unor reforme structurale, cum ar fi consolidarea unei justiții independente pentru că, și aici finanțatorii au deplină dreptate, degeaba repari drumurile dacă poliția rutieră va rămâne captivă unor năravuri care viciază traficul rutier. Este adevărat că proiectele de infrastructură nu sunt întotodeauna valorizate imediat drept beneficii individuale, de aici și percepția oarecum pesimistă de ratare” ori de neadecvare”, deși, drumurile bune și reabilitarea instituțiilor sociale, care oferă igienă, sănătate publică, școli moderne, sunt elemente de strategie cu impact peste ani, nu îndreptarea ajutoarelor spre consum intern, cum au făcut mai ales în primul deceniu de după URSS guvernanții moldoveni. Și reforma MAI este un element al reformei politice, dar este absolut clar că viteza și succesul acestei reforme nu poate produce imediat rezultate, iar beneficiile sale se vor vedea în timp.

Donatorii si Ministerul Economiei vehiculau idea unui studiu a costurilor reintegrarii Republicii Moldova. Cunoasteti ceva progrese aici? Care credeti ca este pozitia Statelor Unite acum in problema transnistreana, sunt implicate, interesate de subiectul transnistrean sau l-au lasat pe mana Rusiei si a Germaniei?

IM: Cel mai avenit sa va raspunda la intrebare ar fi desigur Viceprim-ministrul Eugen Carpov, care a promis să avem o strategie de reintegrare pînă la sfîrșitul acestui an. Sigur ca e in interesul Republicii Moldova sa reflecte efortul intern pentru a avea bani pentru interesul national. Iar interesul national este ca statul Republica Moldova sa ramana unul indivizibil, integru, asupra caruia planeaza o singura autoritate și autoritatea Constitutiei Republicii Moldova. Dupa parerea mea nu trebuie sa ne asteptam la miracole, insa chiar si cu rezervele interne putem sa rezolvam o buna parte din problemele acumulate la nivelul cetateanului simplu. Aceste costuri sunt absolut obiective, e ca si cum ai face economie de medicamente cand stii sigur ca organismul e afectat de boala, iar un guturai se poate transforma intr-o pneumonie. Fara indoiala, vor fi multi parteneri externi care vor dori sa contribuie, dar strategia trebuie sa ne apartina ca proprietate si ca viziune. Atunci cand acest lucru se va vedea foarte clar, RM va fi mult mai respectectata pe plan international, iar formatul de negocieri va duce in directia pe care noi dorim sa o imprimam.

Sa vorbim despre investitii. SUA nu sunt nici pe departe pe primul loc in topul investitorilor, ci companii din teritorii off-shore. De ce, suntem prea mici, sau sunt alte lucruri la mijloc?

IM: Este foarte adevarat, Moldova nu a reusit sa atraga atentia corporatiilor americane nefiind o piata de talia Chinei sau Indiei. Investitiile americane mai degraba au picurat” pe anumite sectoare, care au fost considerate atractive într-un anumit moment dat, si as mentiona aici industria viti-vinicola, industria de procesare a laptelui, banci, imobiliar si cosmetica. Daca ar fi sa calculam cota investitiilor americane din totalul de 2,4 miliarde de dolari investitii straine directe, acestea se ridica la circa 100 de milioane de dolari, în total, deci concluziile vă aparțin. Chiar si la comparatia volumului total de ISD și volumul ajutoarelor nerambursabile oferite de către SUA, ne putem da seama că avem un mare dezechilibru între ajutoare și investiții directe. Am reprodus mai sus argumentul pieței mici, care va rămâne un argument valabil în virtutea geografiei noastre și a realităților economice volatile de pe piețele international. Dar tot atît de adevărat este că RM are o problemă în sine, care nu-i în mod necesar legată de nedorința de a risca a capitalului american. Sunt convins că acest sector privat american ar reactiona foarte pozitiv atunci cand ar exista oferte concrete de business, formulate în termeni concreți și în formatul în care acestea se discută în cadrul marilor case de investiții internaționale. Pe acest sector nu se recită poezii și nici cântece de dor, iar dacă nu vorbești în limba bancherilor nu produci decât nepăsare. Aș putea menționa printre cei mai mari investitori americani companiile NCH Capital si Horison Capital, doua firme mari care au intrat in Republica Moldova acum 7 ani si s-au remarcat prin investitii de portofoliu, printre altele – in Glass Container Company, Purcari, sectorul imobiliar. Dar exista multe alte companii care ar fi interesate sa intre pe piata Moldovei. De exemplu, Open Revolution, care intentioneaza sa ofere servicii de plata de pe telefonul mobil. Este o continuare a revolutiei informatice si va aduce, astfel, o importanta transformare a modului in care consumatorii pot sa interactioneze cu serviciile bancare. Exista si alte companii americane care asteapta o decizie a Ministerului Economiei pe sectorul energetic. Sunt si alte companii, din domeniul bancar, cosmetica, etc. care ar dori sa intre in conditiile in care ar fi mai multa stabilitate politica si promisiunea de a simplifica si liberaliza cadrul de afaceri.

In cadrul vizitei la Chisinau, vicepresedintele Joe Biden a anuntat ca se intentioneaza anularea amendamentuluI Jackson șiVanik pentru Republica Moldova. Cand ar putea avea loc procedura de vot?

IM: In 2011, acuitatea acestei chestiuni a fost promovată printr-o serie de acțiuni ale ambasadei RM la Washington DC, fiind reluată apoi și cu ocazia vizitei Vicepreședintelui SUA, Joe Biden, la Chisinau pentru ca amendamentul menționat presupune in primul rand restrictii comerciale pentru țara noastră. Atat timp cat esti supus amendamentului Jackson Vanik nu poti avea regim de comert normal Permanent (PNTR) cu Statele Unite, ceea ce împiedică efectuarea anumitor tipuri de investiții, inclusive cu amplasarea unor tipuri de tehnologii ori schimburi comerciale, de care am avea nevoie atît de mult. Amendamentul Jackson Venik este o mostenire hidoasa a URSS, și își trage originile în perioada în care Statele Unite au impus aceste restricții comerciale statului sovietic ca răspuns la politica anti-semită din timpul URSS. Este un paradox să vezi că RM este supusă acestor restricții, chiar dacă URSS este demult aruncată la groapa de gunoi a istoriei, iar RM nu este continuatorul de drept al URSS. Singura explicație logică este că RM nu s-a bucurat de o suficientă recunoaștere în Congresul SUA pentru ca această situație să fie remediată până acum. Abia în anul 2011 am reușit să clădim un anumit grup de sprijin politic, care susține printr-un consens quasi-general faptul ca RM trebuie să fie absolvită de acest amendament Jackson-Vanik. În luna mai, 2011, susținătorii nostri în Congresul și Senatul SUA au propus spre adoptare proiecte de lege, care au scopul excluderii RM de sub incidența acestor restrictii. Sperăm să se găsească vehicolul legislativ” de adoptare a acestei legi pînă la sf. lunii noiembrie a.c. Problema este ca se discuta concomitent semnarea unor acorduri de liber schimb cu Coreia de sud, Panama si Columbia. Exista o opozitie fata de aceste acorduri, fiindca republicanii spun ca ele vor aduce mai multe investitii, iar democratii sustin ca SUA ar putea pierde niste locuri de munca. Astfel, legislatorii americani nu ar vrea sa fim asociati în cadrul acestor dezbateri cu pierderea unor locuri de munca, fapt cu care este asociat si regimul normal permanent de comert (PNTR) de care ar beneficia Republica Moldova, dacă s-ar elibera de povara acestor restricții comerciale.

Se poate face o estimare privind investitiile sau beneficiile comerciale ratate de Moldova din cauza amendamentului Jackson Vanik?

IM: Nu atat am ratat”, cat am avut un schimb commercial inhibat de circumstanțe. Pe de o parte și o înțelegere vulgară asupra modului în care pot fi abordate marile investiții americane, iar pe de altă parte și lipsa unor oferte de business importante care să facă companiile americane să devină brusc interesate prin rata profitului, prin condiții competitive de operare a businessului, prin acces la alte piețe complementare, etc. Nu pot să neg că adeseori am fost întrebat, în calitatea mea de Ambasador al RM, dacă pot explica motivele pentru care RM nu se bucură de acest Regim Normal de comerț permanent cu SUA, interlocutorii mei fiind puțin nedumeriți de anumite inconsecvențe, luând în considerație faptul că RM este din 2001 membru al OMC. Alte tari, cum ar fi cele baltice, Georgia, Ucraina, dupa revolutiile rozelor si portocalie au fost absolvite. Noi nu am avut acel sprijin, iar acum il avem in Congresul American si asteptam public să putem saluta finalitatea acestui sprijin.

Vorbeati de lobby, de sprijin… Avem aici moldoveni influenti sau prieteni ai Moldovei la Washington, care sa ne sustina si ne promoveze interesele aici? Si o a doua parte a intrebarii este de ce nu suntem noi la fel de activi in Statele Unite cum sunt vecinii nostri?…

IM: Adeseori termenul de lobby este incorect inteles. Poti sa ai un contract de lobby, dar care sa nu te ajute la repararea unei situatii. Si poti sa nu ai un lobby formalizat, dar sa ai prieteni, sustinatori, care sa fie mult mai eficienti. Ambele variante pot fi rasturnate de rezultatele, care vorbesc în final . Sigur ca avem o anumita retea de prieteni, care se aduna în jurul ambasadei RM la Washington DC, cu care discutam anumite priorități ori evoluții în relațiile moldo-americane, si desigur, in masura posibilitatilor aceștia ne ajuta sa eliminam inclusiv restrictiile comerciale. Dar noi nu am semnat niciodata un contract de lobby. Poate din pacate, poate din fericire… Voi menționa că printre susținătorii RM se numără fostii ambasadori americani în RM, care privesc cu admiratie si nostalgie la perioada in care au fost desemnțai în țara noastră, dar si o gramada de lideri de comunități moldovenești, care-si revendica originile ori simpatiile față de și din Republica Moldova, care vorbesc romaneste, dar traiesc cu gandul la multe rude pe care le au acasa, și simt o identitate care străbate peste ocean. Foarte multi dintre ei s-au remarcat în SUA printr-o muncă asiduă, prin realizări la care au lucrat ani în șir, ori care se află în căutarea aceste afirmări. Vă pot oferi exemplul unor vicepreședinți de companii americane la Chicago, New York, Raleigh, originari din Republica Moldova, care au decis să se mute în străinătate pentru a se realiza pe domeniul lor de competență. Oameni de varsta mijlocie, dar foarte influenti si care și sper eu și va veni o zi în care vor putea ajuta într-o măsură mai mare procesul de reabilitare și creștere economică din Republica Moldova. Foarte multe comunitati practica acte de caritate și colecteaza ajutoare pentru orfelinate si comunitati mai sarace din Republica Moldova.

Alte categorii de diaspora lucreaza la o infrastructura moderna de transmitere a know how-ului catre universitatile moldovenesti. Pentru ca e important ca acestea sa se adapteze la piața internatională, să devină cât mai competitive și nu să se mențină într-o ierarhie negativă a educației nefocalizate, care mai mult inhibează decât deschid calea absolvenților din RM. Se va lansa în curând o campanie de conectare a studentilor de la universitatile tehnice din Moldova la companii din Statele Unite și specializate în outsourcing pe IT, pe farmaceutica, pe statistica medicala. Trebuie sa schimbam datele problemei, caci nu suntem o tara fara sanse, remarcata doar in rapoarte colorate negativ despre traficul de fiinte umare sau despre alte maladii incurabile. Suntem o tara cu vocație europeană, o țară care poate sa se miște mult mai rapid spre modelul unei guvernări eficiente și credibile. Aș menționa aici cel puțin câteva proiecte care, sper eu, vor face din RM un model de pionierat, cum este proiectul e e-governance, pe plan regional, si evident ca acest lucru va contribui la cresterea statutului Republicii Moldova.