Analize

E vara, e iulie, e luna lui cuptor, iar moldovenii sunt cu gândul la Parteneriat, la Est, la Summit, la Vilnius, la Succes. Președintele Èšării gândește, tace, iar uneori face și vorbește cu gândul la Vilnius, la Succes. Guvernul stă în ședințe deschise-închise, dezbate reforme, e-guvernează, transformă Moldova în șantier cu gândul la Vilnius, la Succes. Parlamentul delibereze, votează, se premiază și pleacă în concediu cu gândul la Vilnius, la Succes. Ministerul de Externe promovează, negociază și recuperează, fără odihnă, povestea poveștii minune cu gândul la Vilnius, la Succes. Procuratura Generală se reformează și investighează cu forțe noi cu gândul la Vilnius, la Succes. CNA combate corupția, fără milă printre cei necăjiți și în silă printre pricopsiți, cu gândul la Vilnius, la Succes.

La 3 mai 2013, după o lungă, grea și incurabilă boală, lovită de un glonte chior la o vânătoare de mistreți, și-a dat prematur sfârșitul obștesc copila minune a Parteneriatului Estic, eleva răsfățată a Europei și Povestea de Succes a Moldovei. În ultimele clipe ale vieții sale, la căpătâiul său s-au aflat tatăl ei drept Vladimir Filat, Președintele Partidului Liberal Democrat, și unchiul ei vitreg Vladimir Voronin, Președintele Partidului Comuniștilor.

Editorial de Victor Chirilă, Director Executiv APE, pentru Emisiunea Radio ”Dezbateri și Sinteze de Politică Externă”, produsă de APE cu susținerea Friedrich Ebert Stiftung, Moldova. Emisiunea din 23 martie 2013, difuzata de Radio Vocea Basarabiei. http://voceabasarabiei.net/asociaia-pentru-politic-extern/27100-audio-asociaia-pentru-politic-extern-23-martie-2013

Reintegrarea regiunii Transnistrene cu un statul special în cadrul Republicii Moldova este una dintre prioritățile fundamentale ale autorităților constituționale moldovenești . Pentru a atinge acest obiectiv, Guvernul Republicii Moldova și-a propus să pledeze pentru retragerea forțelor militare ale Federației Ruse de pe teritoriul țării, înlocuirea forțelor de menținere a păcii cu o misiune internațională civilă și soluționarea conflictului în formatul 5+2, respectând suveranitatea și integritatea teritorială a țării. La rândul său, administrația secesionistă de la Tiraspol respinge ab-initio orice discuții sau negocieri cu privire la reintegrarea regiunii transnistrene cu un statul special în cadrul Republicii Moldova. Transferul de putere produs în regiune în decembrie 2011, nu a schimbat nimic in acest sens.

Anul 2012 a dat startul unor noi tendințe interne in regiunea transnistreană. După alegerile din decembrie 2011, pentru prima dată în 20 de ani s-a schimbat liderul de la Tiraspol, iar odată cu aceasta a început, inclusiv, procesul de transformare a elitei politice și economice transnistrene.

De fiecare dată când este întrebat despre perspectivele soluționării problemei transnistrene, prim-ministrul Vlad Filat declară că este gata să zboare și pe Lună, dacă acest lucru va contribui la reintegrarea Republicii Moldova. Își dorește dl Filat să repete aventurile Baronului Munchausen? Cu certitudine, nu. Prim-ministrul este un politician experimentat, pragmatic, rațional și nicidecum un aventurier. Vorbind metaforic, dânsul vrea să ne asigure că este decis să facă tot ce-i stă în puteri pentru a soluționa acest conflict.

Introducere Principiul egalității, potrivit căruia toate fiinţele umane au dreptul de e a fi egale în demnitate, de a fi tratate cu respect şi consideraţie şi au dreptul de a participa în condiţii de...

De aproape trei ani, autoritățile de la Chișinău aplică în practică politica pașilor mici în raport cu Tiraspolul. În viziunea acestora, politica pașilor mici ar urma să faciliteze apropierea populației de pe ambele maluri ale Nistrului, să ridice atractivitatea Republicii Moldova pentru cetățenii săi din raioanele de Est, să soluționeze anumite probleme social-economice, să ridice nivelul de încredere între Chișinău și Tiraspol, creând, în acest fel, terenul necesar pentru reglementarea politică finală a conflictului transnistrean.

Dacă Republica Moldova ar adera la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, apologeții acesteia ne asigură că vom trăi bine, am beneficia de gaz ieftin, vinul nostru ar curge nestingherit pe piața rusă, iar problema transnistreană ar fi, în sfârșit, rezolvată. Aceste promisiuni/argumente sunt irefutabile pentru mulți din cei 57% de moldoveni care, conform ultimului Barometru de Opinie Publică, sunt gată să voteze pentru integrarea țării noastre în respectiva Uniune Vamală. Ele sună ca un dulce cântec de sirenă, în special, pentru acea partea a societății noastre care încă mai este nostalgică după „bunăstarea proletară” a defunctei URSS.

Nota: Prezenta analiză a fost elaborată în cadrul proiectului Asociației pentru Politică Externă „Valorificarea experienței regionale în vederea dezvoltării unor relații previzibile și viabile cu Federația Rusă”. Proiectul a fost implementat în parteneriat cu Black Sea Trust for Regional Cooperation, German Marshall Fund. Unul din scopurile majore ale proiectului a fost identificarea premizelor, obstacolelor și opțiunilor pentru construirea unui parteneriat moldo-rus realist, credibil și benefic pentru ambele părți.

Anul 2011 a fost unul reușit pentru politica externă, care, de altfel, este adevărată istorie de succes a Republicii Moldova din ultimii 3 ani. Diplomației noastre îi datorăm, în mare parte, imaginea pozitivă de care se bucură țara noastră în cadrul Parteneriatului Estic, la Washington, la Bruxelles și în alte capitale ale UE. Însă, succesele externe, în special în relațiile cu UE, sunt tot mai mult dependente de factori interni, precum solidaritatea clasei politice, coeziunea societății, ritmul și calitatea reformelor, eficiența ministerelor de resort, etc.. Din acest punct de vedere, putem presupune ca anul 2012 va fi mult mai dificil pentru diplomații noștri.

Întrebarea din titlu este, fără îndoială, provocatoare pentru o societate apatică față de problema transnistreană. Conform ultimului Barometru de Opinie Publica (BOP) din noiembrie 2011, restabilirea integrității teritoriale și soluționarea problemei constituie prioritatea nr. 1 doar pentru 1% din populația țării și se află pe locul 8 în ierarhia celor mai importante probleme ce trebuie rezolvate în Republica Moldova. Pe de altă parte, consensul și solidaritatea clasei politice cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stânga Nistrului (Transnistria), definite prin Legea nr. 173 din 22 iulie 2005, nu mai sunt univoce.

Reflecții pe marginea ședinței Consiliului European pentru Relații Externe 10 noiembrie 2011, Varșovia

Fiecare din cei 20 de ani de independență a Republicii Moldova își are însemnele sale și rolul său în ceea ce s-a întâmplat în această perioadă și, fără îndoială, în ceea ce are să i se întâmple țării și oamenilor ei în viitor. Solicitați de Info-Prim Neo, politicieni, analiști, experți și personalități în diferite domenii apreciază atât principalele evenimente derulate într-un anume an, cât și impactul lor asupra țării în ansamblu.

Politica Europeană de Vecinătate (PEV) a fost lansată în 2004 și cuprinde 16 state din Africa de Nord, Orientul Mijlociu și Europa de Est, printre care și Republica Moldova. PEV este un instrument de politică externă al UE, prin care aceasta urmărește crearea unei zone de securitate și prosperitate în jurul său. După 7 ani de implementare, PEV este departe de a-și atinge obiectivul strategic. Mai mult decât atât, în ultimii 3 ani, o serie de evoluții au pus la îndoială eficiență și capacitățile PEV, atât pe dimensiunea sa Estică, cât și pe cea Sudică. Printre aceste evoluții negative am putea enumera războiul ruso-georgian din august 2008, consolidarea tendințelor autoritare în majoritatea statelor din Parteneriatul Estic, încălcarea flagrantă a drepturilor fundamentale ale omului în Belarus, înăbușirea violentă a protestelor pașnice de la Chișinău din aprilie 2009, și Minsk din decembrie 2010, înrăutățirea condițiilor democratice și economice în statele din Africa de Nord și Orientul Mijlociu, care au dus, în cele din urmă, la izbucnirea revoltelor populare și declanșarea războiului civil în Libia etc.. Acestea și alte tendințe nefaste au determinat UE să inițieze, acum un an, reevaluarea PEV.

La 10 iunie, ambasadorul rus Valeri Kuzmin a încercat o dată în plus limitele răbdării pragmatice a autorităților de la Chișinău. Profitând de recepția pe care a acordat-o cu prilejul zilei naționale a Federației Ruse, dânsul a oferit cuvântul și reprezentantului regiunii transnistrene Vladimir Iastrebciak, pe care l-a prezentat, nici mai mult, nici mai puțin, drept „ministru de externe al Transnistriei”. Spre surprinderea sa, dar și a noastră, proverbiala răbdare a diplomaților moldoveni „a crăpat”, ei părăsind în semn de protest preacuvioasa recepție. Nu mai puțin surprinzător este și gestul diplomaților americani și europeni prezenți la eveniment, care au urmat actul de demnitate și curaj al diplomaților noștri.

La 5 iunie 2010, cancelarul german Angela Merkel și președintele rus Dmitri Medvedev au semnat Memorandumul ruso-german de la Meseberg, conform căruia UE și Rusia ar fi urmat să creeze, la nivel de miniștri, un Comitet comun de politică externă și de securitate, iar conflictul transnistrean să devină un subiect prioritar pe agenda sa de lucru. În curând se va împlini un an de la acea dată, iar comitetul cu pricina se află în continuare la etapa de proiect. Moscova consideră că mingea este în curtea Bruxellesului care ar trebuii să răspundă la propunerile concrete făcute de ea, încă în vara anului trecut, cu privire la activitatea comitetului propus la Meseberg de Merkel și Medvedev.

La 4-5 aprilie, la Viena, a avut loc o nouă rundă de consultări neoficiale cu privire la reglementarea transnistreană în formatul 5+2 (Republica Moldova și regiunea transnistreană ca părți ale conflictului, OSCE, Rusia și Ucraina în calitate de mediatori, iar SUA și UE cu statut de observatori). În ciuda așteptărilor, nici cu această ocazie părțile nu au ajuns la un numitor comun asupra reluării negocierilor oficiale în formatul 5+2.

Viorel Chivriga, Expert IDIS "Viitorul"