Analize

În ultimul timp în mass media din Moldova problematica securității naționale obține o rezonanță din ce în ce mai mare. Tot mai mulți cercetători, comentatori și politicieni încearcă să răspundă la întrebarea: este sau nu fezabil statutul de neutralitate al Republicii Moldova? Referitor la această întrebare și-a precizat poziția și Președintele statului. Într-un stat democratic, atît argumentele pro-NATO, cît și argumentele anti-NATO au dreptul la viață. Ceea ce este comun însă adepților acestor două curente este faptul că ambele recunosc Alianța Nord-Atlantică drept principala organizație politico-militară și de securitate din acest areal geografic. Altfel spus, în prezent nu există o alternativă viabilă de asigurare a securității în afara aderării sau a colaborării cu NATO.

Constat existenta a unui grad ingrijorator de mare imprecizie in modul cum aceasta chestiune importanta este discutata astazi in Moldova. In primul rand, pare sa existe o iluzie ca dupa ce va fi incheiat un eventual acord cu privire la reconfirmarea sau recunoasterea neutralitatii talmacirea prevederilor acestuia va fi o decizie suverana a Republicii Moldova. Nu va fi asa. Neutralitatea, spre deosebire de statutul de tara nealiniata, reprezinta un statut codificat de dreptul international care se bazeaza pe tratate, iar aceste tratate trebuie sa fie in mod adecvat intelese si interpretate de catre toti actorii relevanti. De obicei exista si garantori ai statutului de neturalitate, exista parti la asemenea tratate si obligatii extrem de precise. Dar chiar si in acest caz, trebuie sa fiti constienti ca interpretarea prevederilor statutului de neutralitate o va face statul mai puternic, or acesta nu este Republica Moldova, ci Rusia.

Șeful Statului a ținut să nuanțeze că denumirea noului Acord cu UE va trebui să reflecte scopuri mult mai ambițioase decât cele care sunt prevăzute de un Acord obișnuit de parteneriat și colaborare. Și, deoarece vecina noastră, Ucraina, insistă ca viitorul ei Acord cu UE să fie numit Acord de asociere, prin urmare, Moldova, în viziunea domniei sale, nu are nici un temei ca să fie mai modestă în această chestiune.

Exact acum un an, Președintele de atunci al Rusiei, Vladimir Putin, la primit pe Președintele moldovean Vladimir Voronin, în reședința prezindențială de la Novo-Ogoreovo, lângă Moscova. Președintele Voronin și echipa acestuia investiseră mari speranțe în întâlnirea de atunci cu dl Putin, se spera ca Putin era gata-gata să susțină propunerile Chișinăului pentru rezolvarea conflictului din Transnistria în interesul Republicii Moldova. Mai mult, chiar, se spera ca dl Putin să forțeze mâina Tiraspolului ca să iscălească și acesta propuenrile negociatorilor moldoveni. Propunerile Chișinăului, pachetul, erau foarte bine concepute și conforme cu interesul Republicii Moldova, cum am apreciat atunci și de atunci încoace. Tocmai din acest motiv Rusia nu se împacă cu ele.

La 27 mai a.c., la Bruxelles, a avut loc cea de-a 10-a Reuniune a Consiliului de Cooperare Republica Moldova și UE, la care delegația Republicii Moldova a fost condusă de însuși Președintele RM, dl Vladimir Voronin. Conform Acordului de Parteneriat și Cooperare (APC), ce definește actualmente cadrul politico-juridic al relațiilor țării noastre cu UE, Consiliul de Cooperare se reunește o dată pe an la nivel de membri ai Guvernului RM, membri ai Consiliului European și membri ai Comisiei Europene, pentru a discuta problemele actuale ce țin de implementarea APC, precum și a face, de comun acord, recomandări cu referire la evoluția relațiilor țării noastre cu UE.

Inițiativa creării unui Parteneriat Estic între cele 27 de state membre ale UE și Ucraina, Republica Moldova, Georgia, Armenia, Azerbaidjan și, chiar, Belarus, aparține Poloniei și Suediei, care au și sonorizat-o la 23 mai a.c. Conform viziunii polono-suedeze, Parteneriatul Estic pornește de la necesitatea consolidării ofertei UE în direcția Europei de Est, se va baza pe Politică Europeană de Vecinătate (PEV), dar, totodată, va merge dincolo de actuala PEV”. În consecință, Parteneriatul Estic ar urma să se axeze pe două coordonate majore, și anume să: 1) aprofundeze cooperarea bilaterală, oferind, în acest context, statelor partenere din Europa de Est oportunitatea unei mai profunde integrări cu UE; 2) creeze o formulă permanentă de cooperare la nivel multilateral între UE și cele șase state partenere din Europa de Est.

La 6 iunie a.c., Ministerul Afacerilor Externe si Integrării Europene (MAEIE) a dat publicității un Comunicat de Presă prin care a adus la cunoștința opiniei publice din țara noastră că, la 5 iunie, la Luxembourg, cu ocazia reuniunii Consiliului UE pentru Justiție și Afaceri Interne, dl Valentin Mejinschi, Ministrul Afacerilor Interne al RM, a semnat Declarația Comună privind Parteneriatul de Mobilitate RM și UE. Din partea UE, Declarația a fost semnată, de asemenea, de dl Jacques Barrot, Vice-președintele Comisiei Europene și, în același timp, Comisar pentru Justiție și Afaceri Interne, de către dna Benita Ferrero-Waldner, Comisarul pentru Relații Externe și Politica Europeană de Vecinătate, precum și de dl Dragutin Mate, Ministrul Afacerilor Intene al Sloveniei, Președintele în exercițiu al Consiliului UE pentru Justiție și Afaceri Interne.

Summit-ul informal al CSI, desfășurat în zilele de 6și7 iunie 2008 la Sankt-Petersburg, a avut o semnificație aparte. Toți liderii statelor CSI și-au manifestat interesul de a participa la summit, lucru care se întîmplă foarte rar. Probleme gravele care există între un șir de state din CSI în raport cu Rusia nu au putut împiedica participarea la prima întîlnire colectivă cu Președintele nou ales al Rusiei, Dmitrii Medvediev. În ajun și după summit au existat motive pentru speculații pe seama faptului că liderii statelor CSI ar fi venit la primul "poclon" către noul Președinte al unei Rusii ascendente și din ce în ce mai puternice.