Analize

Există la Chișinău o serie de politicieni care de 17 ani încoace încearcă să camufleze propriile eșecuri pe calea integrării europene a țării noastre, afirmând, cu o nonșalanță de invidiat, că Republica Moldova nu este nici dorită nici așteptată în Uniunea Europeană. Dacă am da curs logicii respectivilor politicieni, Republica Moldova ar trebui să se orienteze spre spațiul geografic, economic și politic unde țara noastră este dorită și așteptată cu brațele larg deschise, iar integrarea economică sau politică nu este strict condiționată de îndeplinirea unor criterii democratice, cum ar fi vestitele Criterii de la Copenhaga, îndeplinirea cărora este un imperativ pentru statele europene ce își doresc să adere la UE. În opinia politicienilor vizați, acel spațiu este, desigur, Comunitatea Statelor Independente (CSI), al cărei membru este, începând cu anul 1994, și Republica Moldova.

Partidele din Moldova se pregătesc intens de alegeri din 2009 și acest lucru nu-l observă doar cine nu dorește. De fapt, prima jumătate a anului 2008 a trecut în totalitate sub semnul alegerilor chiar dacă acestea urmează să aibă loc abia în 2009, poate chiar la jumătatea acestuia. Fiecare se pregătește în felul său - Partidul Comuniștilor se regrupează din interior, încearcă să-și îmbunătățească imaginea prin mișcări spectaculoase gen schimbarea Guvernului, creează bariere în calea altor partide pentru a le face mai greu accesul în Parlament. La rîndul lor, partidele de opoziție se "adulmecă" reciproc, încercînd să găsească posibili parteneri împreună cu care ar ajunge mai ușor în Parlament.

Președintele Vladimir Voronin conștientizează acum lipsa oricărei strategii de comunicare a Republicii Moldova cu partenerii ei occidentali, mai ales cu Uniunea Europeană. Aceasta este ideea cea mai importantă pe care o rețin din instrucțiunile adresate Comisiei Naționale pentru Integrare Europeană. Potrivit acestor instrucțiuni, pronunțate în ziua de 17 iulie, modul în care Republica Moldova comunică cu Uniunea Europeană este, citez: „absolut insuficient, sub orice critică”.

La 21-23 iulie, reprezentanții tuturor părților implicate în procesul de reglementare a conflictului transnistrean s-au reunit în Moldova pentru consultări informale. Mai întâi, formatul 3+2 (OSCE, Rusia, Ucraina, Uniuntea Europeană și Statele Unite) a avut întrevederi separate la Chișinău cu Președintele Moldovei, Vladimir Voronin, și la Tiraspol cu vice-presedintele” Alexandr Koroliov (liderul de facto al regiunii, Igor Smirnov, în mod demonstrativ a optat să absenteze de la această întâlnire). Mai apoi, același grup a participat la ședința conducătorilor grupurilor mixte de experți pentru probleme socio-economice, grupuri create între Chișinău și Tiraspol. În final, la 23 iulie, pe un vapor pe râul Nistru, au avut loc consultări informale în formatul complet 5+2, cu participarea negociatorilor-șefi ai Chișinăului și Tiraspolului, care au fost dedicate exclusiv propunerilor de avansare a măsurilor de sporire a încrederii.

La 21 iulie a.c., cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a efectuat o vizită oficială la Kiev, unde a făcut publică intenția Germaniei de a susține propunerea Franței ca UE să semneze un Acord de asociere cu Ucraina. Dacă toate statele membre ale UE se vor alătura propunerii franceze, parafarea acestui Acord ar putea să se producă la Summitul UE-Ucraina, preconizat să aibă loc la Evian (Franța), la 9 septembrie curent. Pentru moment nu este clar, însă, dacă UE a ajuns la un consens la acest subiect. Cu toate acestea, sprijinirea propunerii franceze de către Germania face ca probabilitatea semnării de către UE a unui Acord de Asociere cu Ucraina să fie și mai plauzibilă.

Textul proiectului Acordului de Asociere (denumire propusă de Chișinău), definitivat de MAEIE, conține accesul treptat al R. Moldova la cele patru libertăți (deplasarea persoanelor, a mărfurilor, a capitalului și a serviciilor), precum și stabilirea unei perspective de aderare. Sunt obiective îndrăznețe și salut formularea acestora. Însă la moment UE nu este pregătită să ofere aceste perspective R. Moldova. Aici se înscrie criza internă prin care trece iarăși această comunitate, după votul negativ dat de irlandezi Tratatului de la Lisabona, precum și situația incertă în legătură cu ratificarea acestui document de către Cehia. Se pare că problema Poloniei (de aceiași natură) a fost soluționată. Actuala președinție a UE, Franța, deși a dat de înțeles că sprijină aspirațiile europene ale R. Moldova, este concentrată în sudul Europei, în special asupra proiectului Uniunii Mediteraniene. Ea se mai confruntă cu probleme ce țin de majorarea prețurilor la carburanți și alimente.

În cadrul sesiunii de vară a APCE, la 25 iunie, a fost adoptată Rezoluția nr. 1619 pivind funcționarea instituțiilor democratice în Europa, care face referințe exprese și la starea de lucruri din Moldova. Acest act evaluează situația din Moldova de la ultima rezoluție din octombrie 2007, însă a fost trecut cu vederea atât de legislativul R. Moldova cât și de media națională. Documentul, însă, este foarte important și interesant: pe cât de favorabil este unor forțe politice, pe atât de critic poate fi tot la adresa acestora. În fond, am putea considera această rezoluție și aprecierile Președintelui APCE ca o evaluare intermediară a randamentului forului legislativ de la Chișinău.

Planific să petrec săptămâna viitoare o ședință la Președinție pe marginea problemei legate de migrație. Aceasta va fi o ședință foarte serioasă, cu măsuri foarte serioase. Eu am avut ieri (miercuri, 16 iulie și n.n.) o întrevedere cu însărcinatul cu afaceri al Ambasadei Statelor Unite în Moldova, Rudolf Perina. Am avut o întrevedere de 4 ore, în cadrul căreia am discutat foarte mult problemele legate de trafic. Noi suntem într-un pericol foarte serios și aici trebuie să ridicăm în picioare toate instituțiile, toată societatea. Pentru că după ce noi am redus Departamentul Migrațiune, împuternicirile acestui departament am trecut într-o mare măsură la Ministerul de Interne. Dar nu toate. Și noi toți am crezut că cu 25 sau 30 de persoane în cadrul acestui Centru de combatere a traficului din cadrul MAI noi o să hotărâm toată problema în țară. Nu merge așa ceva.

Încă o dată doresc să reiterez că reuniunea a fost informală și nu avem încă dreptul de a deschide parantezele asupra tuturor subiectelor care s-au discutat, fiindca că nu avem acceptul reprezentanților Comisiei Europene, dar aș dori să menționez că MAEIE a remis o informație privind rezultatele consultărilor conducerii politice a statului si Dumneavoastra aveți perfecă dreptate, ele s-au petrecut foarte constructiv și rezultatele preventive sunt favorabile următorului progres de consolidare a relațiilor noastre cu UE în dimensiunea următorului document politic.

In ge­neral, politica externa a Republicii Mol­do­va a inregistrat in acesti ani fluctuatii per­­manente si nu doar in relatiile cu Ro­ma­nia, dar si cu ceilalti actori de pe sce­na internationala. Romania, totusi, pre­zin­­ta interes pentru Republica Moldova atunci cand poate promova interesele oc­ci­den­tale ale Chisinaului. De aici si prie­te­nii­le de moment cu presedintele Traian Ba­ses­cu sau cu georgianul Mihail Saa­kas­vili sau ucraineanul Viktor Iuscenko, care se pro­duc pe fundalul unor relatii mai proas­te cu Rusia sau al unor alegeri din Repu­bli­ca Moldova. Astfel, pre­sedin­te­le Repu­bli­cii Moldova, Vladimir Voro­nin, a decla­rat la inceputul acestui an ca tara sa este os­taticul jocului geopolitic al marilor pu­teri, subscriind filosofiei locale de a-si ajus­­ta linia politica interna si ex­ter­na du­pa interesele actorilor dominanti.

Recenta vizita la Chisinau (7 iulie 2008) a ministrului roman de Externe, Lazar Comanescu, a readus in atentia publica relatia moldo-romana si perspectivele de dezvoltare a unui parteneriat intre Bucuresti si Chisinau. Deoarece numeroase studii si analize succesive ale expertilor in domeniul relatiilor internationale atesta faptul ca guvernarea comunista de la Chisinau a ridicat romanofobia in rang de politica de stat, vom evita contabilizarea iesirilor dusmanoase ale acesteea, concentrandu-ne asupra modului in care am putea vedea evolutia relatiilor bilaterale dupa alegerile parlamentare din 2009.

M-aș fi așteptat personal ca vizita domnului Comănescu să ne apropie de semnarea tratatului politic interstatal și a tratatului de frontieră între România și Republica Moldova. Președintele Voronin și-a exprimat această doleanță chiar în cadrul întrevederii cu domnul Comănescu. Totuși din convorbirile celor doi miniștri de externe nu pare să rezulte că s-a făcut vre-un pas înainte în această problemă. Atât Statele Unite ale Americii cât și Uniunea Europeană au sfătuit Bucureștiul de mai multe ori să semneze cele două tratate. Sunt și eu de părere, personal, cu titlu particular de analist, că semnarea celor două tratate este necesară. Nu pare deloc convingătoare argumentația Bucureștiului, potrivit căruia asemenea tratate sunt chipurile depășite de timp sau nu și-ar avea rostul. Ele își au rostul, mai ales în codițiile în care unele oficialități în frunte chiar cu președintele României adoptă o retorică iredentistă față de Republica Moldova punând sub semnul întrebării caracterul permanent al Republicii Moldova.

Victor Chirilă, Directorul de programe la Asociația pentru Politică Externă, este de părere că vizita lui Lazăr Comănescu la Chișinău a fost pur și simplu o verificare de poziții și o coordonare a agendelor. Ministrul român de externe nu a spus de fapt nimic nou, reiterând ceea ce oficialii români au repetat de mai multe ori în trecut, adică sprijinul ferm pentru integrarea europeană a Republicii Moldova și susținerea în cadrul cooperării regionale. "Rezultatul principal al acestei vizite este că dialogul la nivel diplomatic este readus în albia normalității. Să vedem dacă va și continua în același stil și dacă va fi adus și la alte nivele, în special la cel al șefilor de stat, al celor două președinții, care de fapt domină dosarul moldo-român și dau tonul cooperării", spune Victor Chirilă.

Refuzul participării șefului statului sau a prim-ministrului la acest summit trebuie interpretat prin prisma negocierilor intense pe care Chișinăul le poartă cu Moscova pe parcursul ultimului an. Moldova s-a distanțat continuu de Ucraina și România, mizând exclusiv pe Rusia în procesul de negocieri în problema transnistreană. Cu toate acestea, Kievul deține pârghii importante de presiune asupra regimului de la Tiraspol, iar România reprezintă principala cale de acces spre piața europeană și un avocat natural în cadrul UE și NATO.

La 25 iulie 2008 Președintele Vladimir Voronin a prezidat ședința Comisiei naționale pentru integrare europeană. După toate aparențele, ședința a fost preconizată expirării la 1 iulie a termenului Acordului din 28.11.94 de Parteneriat și Cooperare (APC) dintre Comunitățile Europene și Statelor lor membre, pe de o parte, și Republica Moldova, pe de altă parte. Luînd în considerație că în cadrul Reuniunii Consiliului de Cooperare Republica Moldova și Uniunea Europeana din 27 mai 2008 a fost anunțată lansarea începînd cu luna iulie a.c. a procesului de reflecții referitor la viitorul document de colaborare ce urmează a fi semnat între UE și Republica Moldova, era necesar a stabili reperele de bază pentru acesta.

În ultimul timp în mass media din Moldova problematica securității naționale obține o rezonanță din ce în ce mai mare. Tot mai mulți cercetători, comentatori și politicieni încearcă să răspundă la întrebarea: este sau nu fezabil statutul de neutralitate al Republicii Moldova? Referitor la această întrebare și-a precizat poziția și Președintele statului. Într-un stat democratic, atît argumentele pro-NATO, cît și argumentele anti-NATO au dreptul la viață. Ceea ce este comun însă adepților acestor două curente este faptul că ambele recunosc Alianța Nord-Atlantică drept principala organizație politico-militară și de securitate din acest areal geografic. Altfel spus, în prezent nu există o alternativă viabilă de asigurare a securității în afara aderării sau a colaborării cu NATO.

Constat existenta a unui grad ingrijorator de mare imprecizie in modul cum aceasta chestiune importanta este discutata astazi in Moldova. In primul rand, pare sa existe o iluzie ca dupa ce va fi incheiat un eventual acord cu privire la reconfirmarea sau recunoasterea neutralitatii talmacirea prevederilor acestuia va fi o decizie suverana a Republicii Moldova. Nu va fi asa. Neutralitatea, spre deosebire de statutul de tara nealiniata, reprezinta un statut codificat de dreptul international care se bazeaza pe tratate, iar aceste tratate trebuie sa fie in mod adecvat intelese si interpretate de catre toti actorii relevanti. De obicei exista si garantori ai statutului de neturalitate, exista parti la asemenea tratate si obligatii extrem de precise. Dar chiar si in acest caz, trebuie sa fiti constienti ca interpretarea prevederilor statutului de neutralitate o va face statul mai puternic, or acesta nu este Republica Moldova, ci Rusia.

Șeful Statului a ținut să nuanțeze că denumirea noului Acord cu UE va trebui să reflecte scopuri mult mai ambițioase decât cele care sunt prevăzute de un Acord obișnuit de parteneriat și colaborare. Și, deoarece vecina noastră, Ucraina, insistă ca viitorul ei Acord cu UE să fie numit Acord de asociere, prin urmare, Moldova, în viziunea domniei sale, nu are nici un temei ca să fie mai modestă în această chestiune.

Exact acum un an, Președintele de atunci al Rusiei, Vladimir Putin, la primit pe Președintele moldovean Vladimir Voronin, în reședința prezindențială de la Novo-Ogoreovo, lângă Moscova. Președintele Voronin și echipa acestuia investiseră mari speranțe în întâlnirea de atunci cu dl Putin, se spera ca Putin era gata-gata să susțină propunerile Chișinăului pentru rezolvarea conflictului din Transnistria în interesul Republicii Moldova. Mai mult, chiar, se spera ca dl Putin să forțeze mâina Tiraspolului ca să iscălească și acesta propuenrile negociatorilor moldoveni. Propunerile Chișinăului, pachetul, erau foarte bine concepute și conforme cu interesul Republicii Moldova, cum am apreciat atunci și de atunci încoace. Tocmai din acest motiv Rusia nu se împacă cu ele.

La 27 mai a.c., la Bruxelles, a avut loc cea de-a 10-a Reuniune a Consiliului de Cooperare Republica Moldova și UE, la care delegația Republicii Moldova a fost condusă de însuși Președintele RM, dl Vladimir Voronin. Conform Acordului de Parteneriat și Cooperare (APC), ce definește actualmente cadrul politico-juridic al relațiilor țării noastre cu UE, Consiliul de Cooperare se reunește o dată pe an la nivel de membri ai Guvernului RM, membri ai Consiliului European și membri ai Comisiei Europene, pentru a discuta problemele actuale ce țin de implementarea APC, precum și a face, de comun acord, recomandări cu referire la evoluția relațiilor țării noastre cu UE.